Cum poti instala sau reinstala orice android pe telefonul /tableta ta

Dacă îți place să instalezi și să testezi diferite custom ROM-uri și tweakuri, șansele ca ROM-ul tău să refuze să mai pornească sunt destul de mari, mai ales cu tweakuri și mod-uri ALPHA/BETA, incompatibile între ele sau portate slab de pe alte deviceuri. Sau poate în grabă ai dat din greșeala WIPE în recovery la partiția SYSTEM și nu ai nici un ROM în memoria internă pentru a reinstala. În mod normal cam pe orice device poți reinstala sistemul de operare stock în astfel de cazuri, dar dacă preferi să folosești un custom ROM atunci acest proces necesită muncă suplimentară, cum ar fi obținerea accesului ROOT și reinstalarea unui custom recovery ca după să poți pune înapoi custom ROM-ul tău preferat.
Însă nu mulți știu că poți transfera un ROM în format ZIP în memoria internă a telefonului direct prin recovery. Da, TWRP suportă acces MTP care-ți permite să conectezi telefonul la PC și să copiezi date pe și din memoria internă exact ca și cum ar fi pornit în modul normal, însă această opțiune a fost introdusă relativ recent în TWRP, iar dacă deviceul tău suportă o versiune mai veche rămâi cu buza umflată.
Metoda menționată în titlu, și anume ADB sideload, funcționează în orice versiune de TWRP și CWM (și derivatele acestora), pe orice device suportat. Vei putea păstra chiar și datele personale, în funcție de situația în care te afli. Îți voi explica mai mult despre asta la pasul respectiv.
De ce ai nevoie?
un device cu un custom recovery instalat, cerință cel mai probabil îndeplinită dacă ai ajuns în această situație
driverul corect pentru deviceul tău instalat
Android SDK Tools sau poți descărca o versiune minimală de ADB și Fastboot făcând click aici
un ROM pentru deviceul tău în format ZIP
răbdare
1. Descarcă sdk-tools.zip din rubrica de cerințe și dezarhivează-l într-un loc ușor accesibil (ex. Desktop). Vei obține un folder sdk-tools. Transferă ROM-ul în format ZIP pe care dorești să-l instalezi în același folder, ca în imaginea de mai jos. Pentru acest tutorial voi folosi un NIGHTLY de CyanogenMod 12 pentru telefonul meu.

2. Pornește telefonul sau tableta în modul recovery. O listă cu combinațiile de taste pentru diferiți producători găsești la sfărșitul articolului de la acest link.
NOTĂ: În funcție de cazul tău, aplică una din situațiile de mai jos:
Instalezi același ROM ce-l aveai înainte și vrei să îți păstrezi datele și setările – NU FĂ WIPE DATA!. Unele ROM-uri folosesc un installer numit Aroma, în care, de multe ori, ai opțiunea de a face wipe (ștergere) a datelor personale. Dacă vrei să îți păstrezi datele personale va trebui să nu selectezi această opțiune. În unele ROM-uri instalarea fără wipe se numește dirty flash sau dirty install.
Instalezi un ROM diferit sau același dar nu vrei să păstrezi setările vechi – pentru TWRP va trebui să accesezi meniul Wipe -> Format Data iar pentru CWM va trebui să selectezi wipe data/factory reset înainte de a merge mai departe.
3. Acum va trebui să intri în modul ADB sideload.
TWRP: Accesează meniul Advanced -> ADB Sideload, bifează WIpe Cache și trage către dreapta cursorul Swipe to Start Sideload.

CWM: Accesează meniul install zip -> install zip from sideload.

4. În folderul de la punctul 1, ține apăsată tasta SHIFT, fă click 2 (dreapta) oriunde în folder, dar nu pe vreun fișier, și selectează Open command window here.
5. Conectează telefonul sau tableta la PC folosind cablul de date. Așteaptă câteva secunde ca deviceul tău să fie recunoscut corect. În fereastra deschisă la punctul 4 tastează comanda adb devices. Deviceul tău trebuie să fie recunoscut în modul sideload, ca în imaginea de mai jos.

NOTĂ: Dacă deviceul tău nu este recunoscut corect este posibil ca driverul folosit să nu fie compatibil. Poți descărca un driver ADB universal făcând click aici. După instalare, încearcă din nou comanda de mai sus pentru a confirma conexiunea corectă.
6. Dacă totul este OK până acum, în aceeași fereastră introdu comanda adb sideload cm-12-20150402-NIGHTLY-m7.zip, înlocuind cm-12-20150402-NIGHTLY-m7.zip cu numele fișierului ZIP al ROM-ului pe care vrei să-l instalezi.
În acest moment ADB va începe să transfere fișierul în memoria internă a telefonului.

7. După ce ADB va termina de transferat fișierul ZIP, va începe automat instalarea lui în TWRP sau CWM, instalare ca oricare alta în custom recovery. După instalare, în CWM va trebui să revii la ecranul principal și să selectezi wipe cache partition, ce ăn TWRP a fost selectat înainte de sideload. Acum poți face reboot pentru a porni în ROM-ul proaspăt instalat.
Această metodă nu se aplică doar ROM-urilor, ci oricărui fișier ce îl poți instala printr-un custom recovery, fie că e un mod, supersu, Xposed Framework pentru Lollipop sau un custom kernel.
Daca ai nelămuriri sau întâmpini probleme folosește secțiunea de comentarii.

[mai mult...]

Cum instalezi un sistem android pe laptop sau PC

Android este un sistem de operare foarte versatil, acesta avand posibilitatea de a functiona pe diverse arhitecturi cu simple modificari, asadar comunitatea si fanii acestui sistem de operare nu au stat de pomana si au reusit sa ofere o modalitate de a instala sistemul Android pe PC-uri cu procesoare x86.

Pentru a instala Android pe PC, pentru inceput trebuie sa descarcati urmatoarele fisiere:

Pasii pentru instalarea Android pe PC:

  1. Formatati un stick in FAT32.
  2. In Windows Start Menu cautati Disk Management si accesati „Create and format hard disk partition„.
  3. Dati click dreapta pe HDD-ul unde doriti sa instalati sistemul de operare Android dupa care accesati Shrink Volume.
  4. Alegeti dimensiunea in MB ( de recomandat 16GB sau 32GB) dupa care apasati pe Shrink.
  5. Dupa ce ati creeat partitia deschideti UNetbootin sau Rufus.
  6. Selectati imaginea ISO de la Gparted si creati un stick bootabil.
  7. Dupa ce stick-ul este finalizat, dati un restart la computer si accesati Boot Menu, acesta se acceseaza de obicei folosind tasta F12, F11 sau Esc in functie de laptop sau placa de baza.
  8. Dupa accesarea Boot Menu selectati stickul dupa care bootati de pe el.
  9. In timp ce booteaza de pe stick-ul cu GParted va aparea un text, apasati Enter iar GParted Live va porni.
  10. Din GParted rulati Unetbootin, selectati Disk Image si navigati la fisierul ISO cu sistemul de operare Android x86 dupa care selectati stick-ul USB si apasati OK.
  11. Dupa, bootati iarasi de pe stick iar Android-x86 va boota in meniu, de unde trebuie sa alegeti Installation, de aici selectgati partitia ext4 si selectati Do not format.
  12. Restartati si puteti boota Android x86 pe PC.

Pentru instalarea lui RemixOS pasii sunt mai simpli. In primul rand urmariti pasii de la 2 pana la 4 din tutorialul anterior dupa care pasii de mai jos:

  1. Descarcati sistemul de operare.
  2. Deschideti RuFus si selectati fisierul ISO cu sistemul de operare.
  3. Creeati un stick bootabil cu sistemul de operare.
  4. Bootati de pe stick si instalati sistemul de operare

Daca doriti instalarea Android x86 (Android 5.1) puteti urmari aceiasi pasi ca si in cazul lui Remix OS.

[mai mult...]

Android 8.0 disponibil si pentru laptop

Dezvoltat în regim open source, proiectul Android-x86 a trecut la versiunea Android 8.1 Oreo, permiţând utilizatorilor să ruleze aplicaţii de Android pe PC folosind cea mai recentă versiune a platformei Google pentru dispozitive mobile.

Chiar dacă nu este singurul proiect de acest tip, Android-x86 este una dintre puţinele opţiuni complet gratuite pentru rularea de aplicaţii Android pe PC, folosind o versiune curată şi sigură de Android, adaptată pentru a funcţiona corect pe platforma desktop PC.

Android-x86 8.1 RC 1 este prima ediţie publică a acestui proiect, bazată pe versiunea 8.1 a platformei Android. Încă neajunsă la forma finală, noua versiune îmbunătăţeşte gestionarea proceselor pentru aplicaţii care rulează în fundal şi modul de afişare a notificărilor. Totodată, sunt preluate şi alte caracteristici specifice versiunii Android Oreo, cum ar fi funcţia smart text selection.

Pentru a înlesni acomodarea utilizatorilor obişnuiţi cu platforma Windows, interfaţa grafică este prevăzută cu taskbar şi buton pentru sertarul cu aplicaţii. În plus, aplicaţiile de Android rulează în ferestre individuale uşor de gestionat, înlesnind folosirea PC-ului în regim multitasking.

Lista dispozitivelor suportate este ceva mai cuprinzătoare decât la versiunile anterioare: ecrane cu interfaţă multi-touch, module pentru sunet, Wi-Fi, Bluetooth, camere web, etc.

Disponibil gratuit pentru download, Android-x86 8.1 RC 1 poate fi instalat ca sistem de operare boot-abil pe PC-uri compatibile UEFI. Desigur, cei care doresc să încerce noul OS fără a aduce modificări permanente configuraţiei software a PC-ului pot apela la una dintre aplicaţiile de tip maşină virtuală (ex. VMWare sau VirtualBox) pentru a rula Android 8.1 suprapus peste versiunea Windows deja instalată.

 

[mai mult...]

Diferenta dintre WAN si LAN

Daca vrei sa afli ce inseamna WAN, si care este diferenta dintre WAN si LAN, ai intrat unde trebuie. In acest articol voi explica, ce este aceasta tehnologie, porturile, conexiunena, pentru ce sunt necesare si care este diferenta.

Cred ca in majoritatea cazurilor, cand cineva cauta informatii despre WAN, are in vedere portul de pe routerul Wi-Fi. Deoarece in orice instructiune pentru setarea routerului putem intalni aceasta abreviere. Toate lumea scrie despre conectarea unor cabluri in portul WAN sau LAN. Hai sa luam totul pe rand:

WAN (Wide Area Network) – o retea globala de calculatoare. Sau, cu alte cuvinte, este internetul. Daca vorbim de portul WAN, este un port pe router, in care se conecteaza cablul de la provider. Cablul de retea, prin care routerul primeste accesul la Internet.

Practic pe orice router acest port este de culoarea albastra, si arata astfel:

Ce inseamna WAN? Care este diferenta dintre WAN si LAN?

In imaginea de mai sus putem vedea, ca portul chiar este semnat. De asemenea, routerul de obicei are un indicator pentru cablulul WAN conectat. In timpul functionarii normale, acesta clipeste. Iar langa indicator de obicei este desenata o pictograma sub forma unei planete. Vezi si: Cum se configureaza corect / optimizeaza routerul Tp-link TL-WR841N

Acum stii ce este WAN. Sa analizam, cu ce se deosibeste de LAN.

Care este diferenta dintre WAN si LAN?

Si aici de asemenea totul este destul de simplu. Ce ieste LAN?

LAN (Local Area Network) – retea locala. Cu alte cuvinte, calculatoare conectate intre ele la o distanta mica. De exemplu, calculatoare, televizoare, dispozitive mobile, care sunt contectate intre ele printr-un router dint-o locuinta sau birou. Aceasta si este reteua locala.

Pe routere de obicei poti gasi 4 porturi LAN. Acestea sunt de culoare galbenta si arata astfel:

Ce inseamna WAN? Care este diferenta dintre WAN si LAN?

Acestea sunt concepute pentru a conecta dispozitive la reteaua locala printr-un cablu de retea.

Diferenta dintre WAN si LAN consta in, WAN este accesul la Internet, iar LAN este o retea locala, la care pot fi conectati dispozitive, care se afla in apropierea unui de altul.

Cred ca este totul, ce trebuie sa stim despre aceste doua denumiri. Bineinteles ca sunt si unele aspecte tehnice, despre care n-am vorbit, doar ca nu cred ca vor fi interesante.

[mai mult...]

Rutare inter-VLAN

În cazul în care avem o configurație cu mai multe VLAN-uri care sunt colectate în același switch se pune problema rutării pachetelor din acele VLAN-uri, eventual chiar posibilitatea comunicării între VLAN-uri (inter-VLAN routing). Pentru aceasta putem configura o legătură de tip trunchi între un switch care colectează VLAN-uri și un ruter care poate ruta pachetele încapsulate. Un astfel de ruter are nevoie de o singură interfață care să permită rutarea între VLAN-uri, motiv pentru care se mai cheamă router on a stick sau one-armed router1).

În topologia de la această adresă se găsește o rețea cu două VLAN-uri (VLAN 10 și VLAN 20). Stațiile PC0 și PC1 fac parte din VLAN-ul 10, iar stațiile PC2 și PC3 fac parte din VLAN-ul 20. Stațiile au configurate adrese IP și pot comunica în cadrul aceluiași VLAN.

Switch-ul Switch1 are configurate două porturi în modul acces:

  • portul Fa0/1 în VLAN-ul 10
  • portul Fa1/1 în VLAN-ul 20

Switch-urile Switch0 și Switch2 nu au configurate VLAN-uri; fac simple operații de comutare.

Legătura dintre switch-ul Switch1 și ruterul Router0 este o legătură de tip trunchi, cu ruterul Router0 pe post de router on a stick.

Realizați configurările necesare pentru a permite rutarea inter-VLAN și, deci, stațiilor din VLAN-uri diferite să comunice unele cu celelalte. Va trebui să configurați Default Gateway pe stații.

[mai mult...]

Configurare default gateway

Observați că există conectivitate între ruter și oricare stație; folosiți comanda ping de pe ruter sau mesajele din Packet Tracer (vezi 00. [5p] Introducere în Packet Tracer).

În Cisco IOS primul pachet trimis poate să nu fie de fapt trimis din cauza absenței tabelei ARP. De aceea când trimiteți un pachet în Packet Tracer la sau de la ruter, prima oară nu va funcționa. Următoarele pachete, însă, vor funcționa. Detalii aici.

Observați că nu există conectivitate între stații din rețele diferite, deși adresele IP și măștile de rețea sunt configurate pe ruter și pe toate stațiile. Nu există conectivitate pentru că o stație nu are configurată rută către rețeaua cealaltă. Pentru a asigura conectivitate între stații din rețele diferite, va trebui să adăugăm, pe fiecare stație, rută către cealaltă rețea având ca next hop ruterul. Vom realiza în continuare acest lucru – conectivitatea între toate stațiile.

Pentru a asigura conectivitate între toate stațiile, indiferent din ce rețea fac parte trebuie să configurăm o rută implicită (default gateway) pe fiecare stație. Pașii urmați vor fi:

  1. Determinăm adresele IP ale interfețelor ruterului.
  2. Pentru fiecare stație, adăugăm o rută implicită (de tip default gateway) având ca next hop adresa IP a interfeței ruterului din rețeaua din care face parte stația.
  3. Folosim comanda ping de pe ruter sau mesajele din Packet Tracer pentru a vedea conectivitatea între oricare două stații, chiar aflate în rețele diferite.

Pentru început, vrem să aflăm adresele IP configurate pe fiecare interfață a ruterului. Dați click pe Router0, și mergeți pe tab-ul CLI, unde aveți acces la consola ruterului, și rulați comenzile:

Router>enable
Router#show ip interface brief
Interface              IP-Address      OK? Method Status                Protocol
 
FastEthernet0/0        172.16.100.1    YES manual up                    up
 
FastEthernet1/0        192.168.100.1   YES manual up                    up

Interfața FastEthernet0/0 este conectată la rețeaua din care fac parte stațiile PC0 și PC1. Adresa IP a acestei interfețe este 172.16.100.1. Pentru a asigura conectivitate cu stațiile din cealaltă rețea, pe stațiile PC0 și PC1 vom configura o rută implicită (de tip default gateway) având ca next hop adresa 172.16.100.1. Pentru a configura default gateway, faceți click în Packet Tracer pe stația dorită (PC0 sau PC1), mergeți pe tab-ul Desktop și apăsați pe iconița IP Configuration. În zona de text cu eticheta Default gateway completați adresa 172.16.100.1.

În mod similar, configurați pe stațiile PC2 și PC3 adresa 192.168.100.1 (adresa interfeței FastEthernet1/0) pe post de default gateway.

Observați conectivitatea între oricare două stații indiferent de rețeaua de care aparțin.

[mai mult...]

Configurare rute statice

În topologia de la această adresă se află două rețele interconectate prin două rutere cascadate. Fiecare rețea conține un switch și două stații. Observați că există conectivitate între stațiile din aceeași rețea și ruterul conectat la acea rețea.

Observați că nu există conectivitate între stații din rețele diferite. Mai mult nu există conectivate între cele două rutere: trimiteți mesaje Packet Tracer între rutere.

Pentru a asigura conectivitate completă în cadrul topologie vom realiza următorii pași:

  1. Vom configura adrese IP în rețeaua formată de cele două rutere, adică pe legătura Router0(Fa1/0) ↔ Router1(Fa1/0). După acest pas ruterele vor comunica între ele.
  2. Vom configura, pe fiecare ruter, o rută către rețeaua la care nu are acces. Ruta va trece prin celălalt ruter. În acest moment vom avea conectivitate la nivelul întregii topologii.

Pentru început observăm că ruterele nu au configurate adrese IP pe interfețele de legătură între ele. În cazul ruterului Router0, interfața FastEthernet1/0 nu are adresă IP:

Router0>enable
Router0#show ip interface brief 
Interface              IP-Address      OK? Method Status                Protocol
 
FastEthernet0/0        14.14.14.1      YES manual up                    up
 
FastEthernet1/0        unassigned      YES unset  up                    down

Vom folosi spațiul 30.30.30.32/30 pentru a aloca două adrese IP în vederea conectării celor două rutere. Vom configura adresa IP 30.30.30.33 cu masca 255.255.255.252 pe interfața FastEthernet1/0 a ruterului Router0 și adresa IP 30.30.30.34 cu masca 255.255.255.252 pe interfața FastEthernet1/0 ruterului Router1:

Router0#configure terminal
Router0(config)#interface fastEthernet 1/0
Router0(config-if)#ip address 30.30.30.33 255.255.255.252
Router0(config-if)#no shutdown 

Router1#configure terminal
Router1(config)#interface fastEthernet 1/0
Router1(config-if)#ip address 30.30.30.34 255.255.255.252
Router1(config-if)#no shutdown

Observați că acum există conectivitate între cele două rutere: puteți folosi comanda ping din consola ruterului sau mesaje de tip Packet Tracer. Există de asemenea, conectivitate între stații și ruterul direct conectat la rețeaua lor.

Nu există însă conectivitate între stațiile din rețele diferite. Intrați în modul Simulation și observați că pachetele trimise de la PC0 la PC2 se opresc la Router0 întrucât acesta nu șite unde se află rețeaua din care face parte PC2 (15.15.15.0/24); adică nu are rută către rețeaua 15.15.15.0/24. Pentru această trebuie să adăugăm pe fiecare ruter o rută către rețeaua la care nu este conectat în mod direct:

  • pe ruterul Router0 o rută către rețeaua 15.15.15.0/24 având ca next hop ruterul Router1 (mai precis prin interfața FastEthernet1/0 a ruterului Router1)
  • pe ruterul Router1 o rută către rețeaua 14.14.14.0/24 având ca next hop ruterul Router0 (mai precis prin interfața FastEthernet1/0 a ruterului Router0)

Adică vom realiza următoarele configurări:

  • Pe ruterul Router0 vom adăuga o rută statică în care specificăm că toate pachete destinate rețelei 15.15.15.0/24 să fie trimise către adresa 30.30.30.34 (adresa IP a interfeței FastEthernet1/0 a ruterului Router1):

    Router0#configure terminal
Router0(config)#ip route 15.15.15.0 255.255.255.0 30.30.30.34
  • Pe ruterul Router1 vom adăuga o rută statică în care specificăm că toate pachete destinate rețelei 14.14.14.0/24 să fie trimise către adresa 30.30.30.33 (adresa IP a interfeței FastEthernet1/0 a ruterului Router0):

    Router1#configure terminal
Router1(config)#ip route 14.14.14.0 255.255.255.0 30.30.30.33

Formatul comenzii de adăugare de rute este următorul:

  • șirul ip route
  • adresa de rețea: 15.15.15.0 respectiv 14.14.14.0
  • masca de rețea: 255.255.255.0
  • next hop-ul, adică adresa către care trebuie să fie trimise pachetele: 30.30.30.34 respectiv 30.30.30.33

Dacă aveți o configurație corespunzătoare, veți avea conectivitate între toate stațiile din topologie.

În modul Simulation puteți observa cum se modifică la fiecare pas cum se modifică adresele MAC ale pachetului (adresa MAC sursă și adresa MAC destinație) și câmpul TTL.
[mai mult...]

Adresare și configurare rute statice

În topologia de la această adresă se află trei rețele interconectate prin patru rutere în stea. Dorim să asigurăm conectivate completă între toate stațiile.

Pe moment sunt configurate:

  • adresă IP pe fiecare stație
  • default gateway pe fiecare stație: ruterul din rețea (de fapt adresa IP a ruterului din rețea)
  • adresă IP pe fiecare interfață de ruter dintr-o rețea cu stații: Router0(Fa1/0), Router1(Fa1/0), Router2(Fa1/0)
Glisați (hover) mouse-ul deasupra stațiilor și ruterelor pentru a afla adresa IP a fiecărei stații și a interfeței configurate a fiecărui ruter.

Folosiți ping de pe fiecare din ruterele cu interfețele în rețele cu stații (Router0, Router1 și Router2) pentru a valida conectivitatea la stațiile din rețeaua proprie.

Pentru cele trei rețele dintre rutere (Router0 ↔ Router3, Router1 ↔ Router3, Router2 ↔ Router3) împărțiți spațiul 32.32.32.32/28 în rețele cu masca /30 (adică 255.255.255.252). Atribuiți adrese interfețelor neconfigurate ale celor trei rutere.

Pentru a asigura conectivitate între toate stațiile va trebui să adăugați rute statice pe rutere. Recomandăm să adăugați astfel:

  • pe ruterul Router0 o rută implicită (default gateway) trecând prin ruterul Router3 (adică adresa interfeței Fa0/0 a ruterului Router3)
  • pe ruterul Router1 o rută implicită (default gateway) trecând prin ruterul Router3 (adică adresa interfeței Fa1/0 a ruterului Router3)
  • pe ruterul Router2 o rută implicită (default gateway) trecând prin ruterul Router3 (adică adresa interfeței Fa2/0 a ruterului Router3)
  • pe ruterul Router3 trei rute statice către fiecare dintre cele trei rețele cu stații, trecând respectiv prin ruterele Router0, Router1 și Router2 (adică adresele IP ale interfețelor Fa0/0 ale celor trei rutere)
Configurarea default route/gateway în Cisco IOS se realizează folosind adresa de rețea 0.0.0.0/0. Detalii aici.

După o configurare corectă veți avea conectivitate între toate stațiile din topologie. Pentru verificare folosiți comanda ping din meniul unei stații și transmiteți pachete către celelalte stații: accesați tab-ul Desktop, icon-ul Command Prompt.

În Cisco IOS primul pachet trimis poate să nu fie de fapt trimis din cauza absenței tabelei ARP. De aceea este posibil ca un set întreg de pachete trimise la rularea unei comenzi ping pe stație (sunt trimise patru în mod implicit) să eșueze, întrucât traversează multe rutere. A doua comandă ping pe stație va reuși, în cazul unei configurări corecte.

Dacă aveți probleme de conectivitate, verificați din aproape în aproape între ce dispozitive aveți sau nu conectivitate. Urmăriți adresele IP configurate (folosiți comanda show ip interface brief) și tabela de rutare (folosiți comanda show ip route) pentru fiecare ruter și identificați cauza problemei.

[mai mult...]

Depanare probleme de configurare a rutării

În topologia de la această adresă se află două rețele interconectate prin trei rutere cascadate. Există câteva probleme în cadrul toplogiei pe care ne propunem să le rezolvăm.

Pentru început, aflați adresele stațiilor și a interfețelor ruterelor glisând mouse-ul (hover) peste fiecare dispozitiv. Din tab-ul Desktop și opțiunea Command prompt (pe stații) sau din consolă (pe rutere) folosiți ping pentru a verifica unde există conectivitate.

De pe stația PC0 verificați conectivitatea la stația PC2, adică adresa IP 15.15.15.2. Comanda ping oferă răspunsul Destination host unreachable. deci există o problemă pe parcurs.

De pe stația PC0 verificați conectivitatea la ruterul Router2, adică adresa IP 30.30.30.38. Comanda ping nu reușește. Înseamnă că există o problemă la un ruter pe parcurs.

Afișați tabela de rutare a ruterului Router0, folosind comanda show ip route:

Router0#show ip route
[...]
     14.0.0.0/24 is subnetted, 1 subnets
C       14.14.14.0 is directly connected, FastEthernet0/0
     30.0.0.0/30 is subnetted, 2 subnets
C       30.30.30.32 is directly connected, FastEthernet1/0
S       30.30.30.36 [1/0] via 30.30.30.34

Observați că ruterul Router0 nu are rută către rețeaua 15.15.15.0/24, rețea care conține stațiile PC2 și PC3. Adăugați ruta corespunzătoare din meniul de configurare:

Router0#configure terminal
Enter configuration commands, one per line.  End with CNTL/Z.
Router0(config)#ip route 15.15.15.0 255.255.255.0 30.30.30.34

Pe stația PC0 folosiți ping pentru a verifica acum conectivitatea la stația PC2 (adresa IP 15.15.15.2) și la stația PC3 (15.15.15.254). Există conectivitate deci această problemă este rezolvată.

Să verificăm și că ruterele au, de asemenea, conectivitate la toate celelalte rutere și la stații. De pe ruterul Router0 verificăm conectivitatea la stația PC2 (adresa IP 15.15.15.2):

Router0#ping 15.15.15.2

Type escape sequence to abort.
Sending 5, 100-byte ICMP Echos to 15.15.15.2, timeout is 2 seconds:
.....
Success rate is 0 percent (0/5)

Observați că nu există conectivitate. Pare ciudat, pentru că stația PC0 are conectivitate la stația PC2 dar ruterul Router0 nu are. În continuare, verificăm conectivitatea la ruterul Router2 (adresele 15.15.15.1 și 30.30.30.38) și la ruterul Router1 (adresele 30.30.30.37 și 30.30.30.34):

Router0#ping 15.15.15.1 

Type escape sequence to abort.
Sending 5, 100-byte ICMP Echos to 15.15.15.1, timeout is 2 seconds:
.....
Success rate is 0 percent (0/5)

Router0#ping 30.30.30.38

Type escape sequence to abort.
Sending 5, 100-byte ICMP Echos to 30.30.30.38, timeout is 2 seconds:
.....
Success rate is 0 percent (0/5)

Router0#ping 30.30.30.37

Type escape sequence to abort.
Sending 5, 100-byte ICMP Echos to 30.30.30.37, timeout is 2 seconds:
!!!!!
Success rate is 100 percent (5/5), round-trip min/avg/max = 1/4/7 ms

Router0#ping 30.30.30.34

Type escape sequence to abort.
Sending 5, 100-byte ICMP Echos to 30.30.30.34, timeout is 2 seconds:
!!!!!
Success rate is 100 percent (5/5), round-trip min/avg/max = 3/4/6 ms

Observați că avem conectivitate între ruterul Router0 și ruterul Router1 dar nu între ruterul Router0 și ruterul Router2. Investigăm tabela de rutare a ruterului Router1 și a ruterului Router2:

Router1#sh ip route
[...]
     14.0.0.0/24 is subnetted, 1 subnets
S       14.14.14.0 [1/0] via 30.30.30.33
     15.0.0.0/24 is subnetted, 1 subnets
S       15.15.15.0 [1/0] via 30.30.30.38
     30.0.0.0/30 is subnetted, 2 subnets
C       30.30.30.32 is directly connected, FastEthernet1/0
C       30.30.30.36 is directly connected, FastEthernet0/0

Router2#sh ip route
[...]
     14.0.0.0/24 is subnetted, 1 subnets
S       14.14.14.0 [1/0] via 30.30.30.37
     15.0.0.0/24 is subnetted, 1 subnets
C       15.15.15.0 is directly connected, FastEthernet1/0
     30.0.0.0/30 is subnetted, 1 subnets
C       30.30.30.36 is directly connected, FastEthernet0/0

Observați că ruterul Router2 nu are rută către rețeaua 30.30.30.32/30, rețeaua dintre ruterele Router0 și Router1. Adăugați ruta corespunzătoare din meniul de configurare:

Router2#configure terminal
Enter configuration commands, one per line.  End with CNTL/Z.
Router2(config)#ip route 30.30.30.32 255.255.255.252 30.30.30.37

În acest moment există conectivitate între toate dispozitivele (stații și rutere) din topologie. Puteți verifica folosind comanda ping.

[mai mult...]