Daca fisierul este accesibil si poate fi modificat, o metoda presupune deschiderea sa in Audacity (desi functia loopback poate ajuta in acest sens) si fie schimbarea volumului din potentiometrele oferite de aplicatie, fie utilizarea de efecte precum “Amplify” sau “Loudness Normalization”.
-Distorsionarea intentionata folosind cresterea “pitch-ului” (frecventelor) deoarece frecventele inalte sunt mai usor de auzit si de obicei si de redat de catre speaker/membrana
-In cazul in care dispunem de jackuri pentru output si pentru line-in, cu un cablu M-M scurt putem re-inregistra cu volumul la maxim
-Anumiti producatori pun la dispozitie aplicatii/control panels pentru placile lor de sunet ce permit configurarea pre-amplificatorului in scopul compensarii pentru impedanta mare a cablului castilor, ceea ce poate duce la o crestere semnificativa a volumului
-Apelarea la speakers/boxe
-Utilizarea unor casti ori a unui sistem cu un cablu mai scurt ori cu impedanta/rezistenta electrica redusa
-Alternativ, utilizarea unor casti, placi de sunet (usb, pci-e) sau receiver bluetooth/usb in speranta obtinerii unui rezultat redat cu volum ridicat
-Anumite monitoare permit acceptarea sunetului prin cablul HDMI si au jack verde (de 3.5mm de obicei) pentru output catre casti sau boxe
-Utilizarea de extensii de browser tip “equalizer” ori media playere; daca lipseste parametrul pentru “pre-amplificare”, se pot incrementa potentiometrele din dreptul fiecarei frecvente cu aproximativ un sfert pentru a obtine o crestere semnificativa a volumului (unele aplicatii ofera facilitatea de “multi-pass” (re-aplicare multipla) pentru amplificarea efectului)
-Conversia ori utilizarea setarii “Mono” pentru cazul in care fisierul utilizeaza doar unul dintre canalele L or R (stanga/dreapta)
-Fortarea setarii stereo ori mono la nivel de sistem de operare/driver/aplicatie pentru fisiere configurate incorect pentru sisteme surround 2.1, 5.1, 7.1 etc.
-Redarea continutului intr-o camera cu pereti/materiale/obiecte ce nu absorb undele acustice.