Situatie
Un lider adevărat poate ridica enorm o echipă. Un lider slab o poate bloca. Un lider adevărat creează o coeziune între membrii echipei, în timp ce unul slab o distruge. Liderul nu este doar cineva prietenos, nu este doar un alt membru din proiect, ci este cel care oferă direcție, care dă inspirație, care te îndrumă. Un lider bun știe când să lase spațiu, dar și când să pună piciorul în prag.
În ultima lună, cu ocazia primului meu internship, am avut norocul să fiu martorul unui leadership excelent. Am învățat atât de ce nu este pentru toată lumea, cât și cum ar trebui să te comporți dacă ești în postura de lider. Ceea ce am apreciat cel mai mult a fost libertatea de a îmi arăta creativitatea. De a gândi și de a contribui. Un lider bun știe să pună în valoare fiecare membru al echipei, chiar și pe cel nou și lipsit de experiență.
Nu am primit doar instrucțiuni. Am fost încurajat să vin cu idei, să îmi arăt valoarea, chiar dacă eram la început de drum. Și poate cel mai important, am primit încurajarea de a face primul pas, iar asta m-a încurajat foarte mult. E incredibil cât de mult poate să însemne un « Încearcă tu prima dată, după aceea vedem împreună », mai ales când ești la început de drum.
Dar, în același timp, am învățat că un lider nu e doar prietenos și deschis, ci și ferm atunci când este cazul. Au fost momente în care mi-am văzut liderul impunându-se: fie că cineva nu respecta ordinele, fie că echipa era ținută în spate din cauza unui eveniment provocat de cineva, fie că rezultatele erau diferite față de așteptări. În aceste situații, am văzut cum un lider își păstrează respectul: impunându-se, setând niște limite clare. Fiindcă fără un lider care să pună piciorul în prag, se poate crea haos și dezordine, iar progresul poate stagna cu ușurință.
Așa trebuie să fie comportamentul unui lider: să ofere libertate, dar și să fie ferm atunci când este necesar. Să încurajeze, dar și să corecteze. Să lase echipa să crească, dar să știe când trebuie intervenit.
Când am avut întrebări, am primit răspunsuri. Când am greșit, mi s-a explicat de ce, dar și cum pot face ca să îmbunătățesc. Când nu am fost sigur pe mine, am fost sprijinit. Și poate cel mai important lucru: atunci când lucrurile nu mergeau bine, cineva a avut curajul să spună lucrurilor pe nume.
Pentru mine, asta înseamnă leadership: să plantezi sămânța, să o lași să crească singură, dar și să o uzi când trebuie. Leadership nu înseamnă să stai cu lupa deasupra fiecărui pas, ci să creezi un mediu în care oamenii simt că pot evolua, chiar și dacă greșesc, iar eu asta am văzut în aceste 4 săptămâni.
Până la urmă, aici se face diferența dintre a-i spune cuiva că trebuie să vorbești cu « șeful » și a-i spune că trebuie să discuți cu liderul echipei.
Leave A Comment?