Situatie
Alegerea fonturilor nu ar trebui să fie un joc de noroc prin selectorul de fonturi. Majoritatea designerilor se opresc la ceea ce „arată bine la prima vedere”, dar fără să înțeleagă de ce. Pentru a lua decizii mai bune, trebuie să cunoști anatomia tipografiei și felul în care aceasta influențează lizibilitatea și echilibrul vizual în UI design.
Solutie
Pasul 1: Înțelege liniile de bază
-
Baseline – linia invizibilă pe care stau literele. Ea oferă structură și consistență textului.
-
Line-height – spațiul dintre două baseline-uri consecutive; crucial pentru respirația vizuală.
Pasul 2: Cunoaște părțile literelor
-
Descender – partea literei care coboară sub baseline (ex. „g”, „y”); ajută la lizibilitate.
-
Ascender – partea literei care urcă deasupra x-height-ului (ex. „h”, „l”); echilibru și claritate.
-
Stem – coloana vertebrală a literei, baza structurii.
-
Loop – bucla închisă (ex. la „g” mic), adaugă personalitate.
-
Serif – „pantofii și pălăriile” literelor; diferențiază fonturile serif de cele sans-serif.
-
Counter – spațiul interior al unei litere (închis: „o”; deschis: „c”); influențează lizibilitatea la dimensiuni mici.
-
Horizontal bar – liniile orizontale (ex. „T”), esențiale pentru echilibru vizual.
Pasul 3: Analizează proporțiile
-
X-height – înălțimea literelor mici; definește lizibilitatea.
-
Raportul dintre ascender și descender determină cum se „simte” un font într-o interfață.
Pasul 4: Gestionează spațiul dintre litere
-
Kerning – spațiul dintre caractere individuale.
-
Evită lacunele incomode sau suprapunerile – fiecare pereche de litere are propriile nevoi de spațiere.
Pasul 5: Testează fonturile în context
Nu alege doar din lista de fonturi. Rulează micro-teste cu text real din UI-ul tău – butoane, etichete, paragrafe – pentru a vedea cum se comportă fontul în situații diferite.
Leave A Comment?