Rularea automata a videoclipurilor pe Facebook poate fi extrem de suparatoare. Mai ales cand ai o conexiune la internet mai slaba sau cand terminalul de pe care accesezi reteaua sociala e mai greoi. Daca vrei sa elimini aceasta neplacere ai o solutie simpla.

[mai mult...]

Oamenii îşi expun de bună voie şi nesiliţi de nimeni viaţa în spaţiul online. O simplă căutare pe Google cu numele unei persoane oferă date la care înainte doar anumite servicii de informaţii aveau acces. Oricine poate realiza un profil al oricui, atât timp cât acesta din urmă a utilizat şi utilizează Internetul. Fotografii, date personale, hobby-uri, scandaluri, realizări, frustrări, toate există în diferite forme pe Internet. Mai mult, un serviciu recent introdus de Facebook permite utilizatorilor să anunţe locaţia în care se află. Individul este astfel “urmărit” atât în spaţiul online cât şi în cel fizic, real. Dincolo de aceste aspecte un lucru este evident. Majoritatea utilizatorilor de Internet au slabe cunoştinţe în privinţa securităţii informaţiilor, a efectelor negative pe care le pot avea informaţiile private făcute voluntar publice. Şi, un lucru foarte important, dispariţia lucrurilor puse pe Internet presupune dispariţia Internetului. Cu alte cuvinte, odată postat ceva în mediul online, rămâne acolo şi poate fi accesat oricând de acum înainte.

Dacă avem în vedere că informaţiile personale sunt folosite de viitorii posibili angajatori pentru a construi un CV nonconformist şi pentru a lua o decizie în acest sens, că aceleaşi informaţii personale sunt folosite din plin de firmele şi organizaţiile private pentru a ne introduce în lista de clienţi, că informaţiile personale sunt folosite de competitori, fie că este vorba despre viaţa amoroasă, cea socială, economică sau politică, putem trage concluzia că Internetul este, în acest moment, asemănător cu o bază de date a unui super serviciu secret. Şi că, de fapt, nimic nu mai este secret. Numărul cazurilor de persoane care au avut de suferit din urma acestei stări de fapt este greu de estimat.

Conform unui studiu publicat în 2015 de Fundația Salvați Copiii „vârsta medie la care copiii afirmă că au început să folosească internetul este de 8 ani, (…) marea majoritate a copiilor afirmă că folosesc internetul zilnic sau aproape zilnic (78% dintre respondenți)”. Același studiu relevă faptul că 86% din copii din mediul urban folosesc internetul zilnic. ”61% dintre copii afirmă că, într-o zi de şcoală obişnuită, petrec pe internet aproximativ una sau două ore. 90% dintre copii afirmă că folosesc cel puţin o reţea socială.(…) În mediul urban, procentul este mai mare, 93% dintre copii având un profil personal pe o astfel de reţea, comparativ cu 87% dintre respondeţii din mediul rural. (…) Principala reţea socială folosită este Facebook, aproape 95% dintre copiii care afirmă că au un profil pe o reţea socială indicând-o pe aceasta.” Conform aceluiași studiu „aproximativ 47% dintre copii afirmă ca au fost deranjaţi / jigniţi în ultimul an în mediul offline, iar 45% afirmă că acest lucru s-a întâmplat în spaţiul virtual. Este evident că fenomenul există. Mai mult, că e într-o continuă ascensiune în ceea ce privește numărul victimelor. Deși definițiile date acestui fenomen sunt variate, toate includ elementul comun de comportament conștient ostil cu scopul de a induce suferință emoțională.
CYBERBULLYING RESEARCH CENTER din SUA, de exemplu, definește fenomenul ca „agresiune intenționată și repetată realizată prin intermediul computerelor, telefoanelor mobile și alte dizpozitive electronice”. O altă definiție, oferită de Robert S. Tokunaga cyberbullying-ul înseamnă „folosirea tehnologiei și a mediului online de indivizi sau grupuri de indivizi care, în mod repetat și ostil, trimit mesaje agresive cu intenția de a umili și a face rău altor persoane”.

[mai mult...]