Third party support

Asistența Microsoft Authenticator Autofill se încheie în August 2025

Una dintre caracteristicile aplicațiilor Microsoft Authenticator a fost managerul de parole încorporat. Acesta permite stocarea și completarea automată a parolelor pe aplicații și site-uri web.Dar Microsoft a decis să elimine funcția în această vară, iar dacă ați folosit-o, atunci va trebui să acționați acum pentru a vă muta parolele. În caz contrar, veți pierde accesul la parolele stocate.

Ce se schimbă?

Microsoft dorește să simplifice modul în care parolele sunt stocate în contul Microsoft. În prezent, se pot stoca parolele în browserul Edge (la fel ca în cazul multor alte browsere) și în aplicația Microsoft Authenticator.

În loc să se stocheze parolele în 2 locații diferite, Microsoft a decis să mute gestionarea parolelor și completarea automată exclusiv în Microsoft Edge. Avantajul acestui lucru este că acum aveți un singur loc în care sunt stocate parolele, ceea ce vă permite să accesați cu ușurință toate acreditările de pe diferite dispozitive. Dar asta înseamnă, de asemenea, că va trebui să instalați browserul Edge pe dispozitivul dvs. mobil și că va trebui să luați unele măsuri pentru a vă securiza parolele stocate.

Date importante

Microsoft a anunțat aceste modificări și ne oferă doar o lună pentru a ne asigura că toată lumea a trecut la Edge:

Iunie 2025 – Nu se vor mai putea stoca parole noi în aplicația Authenticator
Iulie 2025 – Funcția de completare automată a aplicației Microsoft Authenticator nu va mai funcționa
După iulie 2025 – informațiile dvs. de plată salvate vor fi șterse de pe dispozitivul dvs.
Aug 2025 – Nu veți mai avea acces la parola salvată în aplicația Authenticator.

[mai mult...]

Folosirea HashTables în Powershell

Un hashtable este o structură de date care stochează perechi cheie-valoare și permite accesul foarte rapid la date prin utilizarea unei funcții hash pentru a calcula un index în un array în care este stocată valoarea. Acest indice acționează ca o cheie pentru a localiza rapid valoarea corespunzătoare.

Hashtables în PowerShell sunt un tip special de date care stochează colecții de perechi cheie-valoare, unde fiecare cheie este asociată cu o anumită valoare. Acest tip de date mai este denumit și dicționar sau array asociativ. La baza lor, tabelele hash sunt structuri de date compacte pentru stocarea perechilor de chei și a valorilor acestora. HashTables sunt similare cu dicționarele în format Python sau JSON.

Hashtables sunt mai flexibile și diferă semnificativ de array-urile PowerShell clasice. Pe măsură ce elementele sunt adăugate în array, fiecare element este indexat automat cu o valoare numerică. În schimb, atunci când utilizați un hashtable PowerShell, trebuie să specificați o cheie pentru fiecare valoare pe care doriți să o adăugați.

Cum functionează?

  1. O funcție hash ia o cheie și o convertește într-un cod hash numeric.
  2. Acest cod hash este apoi mapat la un index într-un array(adesea prin luarea modulului cu dimensiunea array-ului).
  3. Valoarea asociată cu cheia este stocată în matrice la acest index.
  4. Atunci când se caută o valoare, cheia este hașurată din nou pentru a găsi indexul, permițând recuperarea rapidă, de obicei în timp constant O(1).
[mai mult...]

Tool gratuit pentru descoperirea porturilor si configurare retea

Va prezint un program gratuit numit Advanced port Scanner (platforma Windows). Cu acesta putem vedea toate informatiile de pe reteaua pe care suntem conectati, dar si alte aparaturi. Are o multitudine de functii care ne ajuta in diagnosticarea si cercetarea retelei si a problemelor aparute:

Functii:

  1. Save List
  2. Load List
  3. Toolbar – Class “C” Subnetwork
  4. Toolbar – Current Computer Subnetwork
  5. Tools – Ping
  6. Tools – Tracert
  7. Tools – Telnet
  8. Tools – SSH
  9. Options – Performance
  10. Options – Resources
  11. Options – Misc
  12. Shut Down Computer
  13. Aborting Remote Shut Down
  14. Wake-on-LAN
  15. Browse Computer
  16. HTTP Connection
  17. HTTPS Connection
  18. FTP Connection
  19. Connection Via Radmin
  20. Remote Desktop Protocol Connection

Se poate descarca de aici: https://www.advanced-port-scanner.com/

Pentru detalierea functiilor: https://www.advanced-port-scanner.com/help/

[mai mult...]

Cum funcționează serviciile de inteligență împotriva amenințărilor cibernetice?

În primele zile ale produselor Anti-Virus pentru Endpoint-uri, furnizorii aveau nevoie de o modalitate de a cataloga toate virusurile cunoscute, astfel încât produsele lor să poată confirma dacă un fișier conținea un virus sau nu. Departamentul furnizorilor de threat intelligence a făcut acest lucru posibil prin preluarea unei “monstre” din fiecare virus cunoscut și generarea unei semnături a acelui virus, care a reprezentat conținutul fișierului. Cu alte cuvinte, o amprentă. Aceste liste de semnături ale virusului au fost distribuite cu software-ul antivirus. Pe măsură ce trecea timpul și erau detectate noi virusuri, serviciul de inteligență amenințărilor a fiecărui furnizor distribuia actualizări regulate ale listei sale de semnături ale virusului. Actualizările fiind lansate lunar, trimestrial sau în unele cazuri, doar o dată pe an.

Ca rezultat al expertizei câștigate de dezvoltatorii de malware, aceștia au devenit mult mai sofisticați și au inclus mecanisme speciale pentru a evita scanările bazate pe semnătură ale produselor AntiVirus, prin schimbarea conținutului fișierelor lor în mod voluntar. Deoarece conținutul fișierelor se schimba, semnăturile fișierelor se schimbau de asemenea, permițând programelor malware să treacă neobservate de versiunile mai vechi,outdatate de antivirus. Acest lucru a dus la apariția unui singur tip de malware care a devenit o întreaga familie de malware, sute de mii de fișiere diferite, cunoscute și sub numele de malware polimorf (malware care-și schimbă forma), și fiecare program malware, îndeplinind același comportament dăunător.

Problema clasică de semnătură unu–la–unu, în care fiecare fișier malware cunoscut este reprezentat de o semnătură în fișierul de semnături nu se scala deloc bine, din cauza potențialului a milioane de noi variații, în fiecare zi, ale malware-ului. Pentru a trata această nouă abilitate a malware-ului de a se transforma în forme noi, serviciile de Inteligență a Amenințării au creat modalități de a detecta întregi familii de malware folosind numai o semnătură. Acest lucru se face în mai multe moduri diferite, dar toate detectează similitudinile între familia de malware.

Ce se întâmplă cu variațiile de malware care nu au fost încă văzute?

Metodele de detectare bazate pe semnătură nu vor funcționa. Pentru a detecta aceste tipuri de amenințări, furnizorii au creat produse de SandBoxing, care iau un fișier suspect și îl plasează într–un mediu controlat în care comportamentul său poate fi analizat îndeaproape. Dacă fișierul face ceva rău în timp ce se află în mediul sandbox, este marcat ca malware. Acesta lucru este cunoscut ca detectare heuristică și caută comportamente anormale care sunt în afara obișnuitului. De fapt, furnizorii creează algoritmi heuristici proprietari care pot detecta mostre polimorfice de malware, niciodată văzute înainte.

Depinzând de produsul sandbox și configurația sa, proprietarul sandbox-ului poate propaga această nouă cunoaștere nu numai în propria securitate a rețelei, ci o pot și trimite global pentru a proteja mai mulți oameni. În afară de sandboxing, viitorul detectării a programelor malware necunoscute include abilitatea serviciului de inteligență a amenințărilor de a detecta noi programe malware folosind Machine Learning și Inteligența Artificială învățând să evalueze rapid riscul de amenințare a fișierelor nocive care traversează rețeaua. Și nu e numai despre fișierele, ci și despre mecanismele specifice ale atacului, evidența că atacul respectiv s-a întâmplat (acest lucru mai este cunoscut și ca Indicatorii de Compromitere – IoC), Implicări ale Atacului, Atribute ale Adversarului și potențialele motivații ascunse.

Pe măsură ce tehnicile actorilor malițioși continua să evolueze și să devină mai sofisticate, e mai important ca niciodată să împărtășim Inteligența Amenințărilor în timp real, în mediul rețelei securizate. Dacă anumite componente știu despre atac în timp ce altele așteaptă periodic pentru update-uri ale semnăturilor, atacatorii pot să treacă neobservați dincolo de apărări și să cauzeze daune. Securitatea produselor și a serviciilor inteligenței amenințărilor care pot să acționeze împreună în timp real au cele mai bune șanse de a oprii astfel de atacuri.

Partajarea inteligenței amenințărilor nu se oprește la produsele fiecărui furnizor. Ar fi de crezut că, după tot efortul depus pentru a aduna, analiza și cataloga inteligența amenințărilor, fiecare furnizor ar păstra această informație în secret, dar aproape toți furnizorii împart această “inteligență”, această informație cu comunitatea de Securitate Cibernetică mai largă. Acest lucru se întâmplă prin aderarea formală la organizații precum Alianța Amenințărilor Cibernetice, echipele locale, naționale și internaționale de răspuns la incidente cibernetice (CERTs) și numeroase parteneriate private cu alți furnizori, cercetători independenți în domeniul securității și forțele de ordine. Acest partaj în timp real al inteligenței amenințărilor permite o imagine mai completă a atacului, deoarece niciun singur furnizor nu va avea toate datele, și nu este inteligența amenințărilor care îi separă pe furnizori, ci ceea ce fac ei cu această inteligență, cu tehnologia din produsele lor.

Sursa:
Fortinet Training: NSE 2 – Threat Inteligence (Includes Free Certification)

[mai mult...]