Social

Negative index in Python

Python is a versatile language that you can use on the backend, frontend, or full stack of a web application. In this blog post, we will discuss negative indexing in Python. We will cover what it is and how to use it. Negative indexing can be confusing for beginners, but once you understand it, you will find that it is a very powerful tool.

Negative indexes are a way to allow you to index into a list, tuple or other indexable container relative to the end of the container, rather than the start.The reason this is called negative indexing is that the number you are using is less than the 0th element in the list.

They are used because they are more efficient and are considered by much more readable.

l = [0,1,2,3,4,5]
>>> l[-1]
5
>>> l[len(l) – 1]
5

Negative indexing in Python is when you use a negative number to index a list. For example, if we have a list of numbers:

>>> my_list = [0, 1, 2, 3]

And we want to get the last element in the list, we would use negative indexing:

>>> my_list[0] # Get the first element in the list
>>> my_list[-1] # Get the last element in the list

As you can see, we use the – sign to denote that we want to start counting from the end of the list.

012345
Python
-6-5-4-3-2-1

The first one will be significantly quicker.You can also use negative indexes in slices, and as with positive indexes, when you do a slice operation, the last element is not included in the slice

>>> l = [0,1,2,3,4,5]
>>> l[-3:-1]
[3,4]

As with positive indexes, the length of a slice can be calculated by subtracting the start index from the end index – in this case: −1−(−3)=−1+3=2 as demonstrated.you can even use negative indexes with negative steps to make a reversed slice :

> >>l = [0,1,2,3,4,5]
>>> l[-1:-4:-1]
[5,4,3]

here the 3rd value in the slice tells Python to go backwards from index -1 (the last element – number 5 here) to index -4 (i.e. 4th from the end – item 2 here), with the final element in the slice omitted.

use negative index in Python pop method

The pop() method takes a single argument (index) and removes the element at that index from the list. It also returns the removed element.If you don’t pass an index to the pop() method, it removes and returns the last element in the list.

>> my_list = [0, 1, 2, 3]
>>> my_list.pop() # Remove and return the last element in the list
3
>>> my_list.pop(0) # Remove and return the first element in the list
0
>>>my_list = [0, 1, 2, 3]
>>># print(my_list.pop(-1)) # Get the last element in the list

use negative index in Python insert method

The insert() method takes two arguments: the first is the index at which you want to insert the element, and the second is the value you want to insert.

>> my_list = [0, 1, 2, 3]
my_list.insert(1, 4) # Insert the element 4 at index 1
>>> my_list
[0, 4, 1, 2, 3]
>>> my_list.insert(0, -100) # Insert the element -100 at index 0
>>> my_list
[-100, 0, 11, 22, 33]
>>> my_list = [0, 11, 22, 33]
And we want to insert the element 44 at index -1
>>> my_list.insert(-1, 44)
>>> my_list
[0, 11, 22, 44, 33]

[mai mult...]

De ce utilizarea CPU nu este distribuită uniform pe toate nucleele din Linux?

Un sistem are un singur nucleu, dacă există un singur proces care consumă tot timpul CPU, atunci când CPU va arăta o utilizare de 100%. Dar în cazul sistemelor cu mai multe, nu este necesar ca toate CPU-urile să fie folosite pentru a rula tuturor proceselor. În astfel de cazuri, utilizarea neuniformă a CPU-urilor disponibile este un comportament de așteptare.

Motivul din spatele utilizării inegale a procesului este că nu este întotdeauna un lucru util să schimbe procesul. Există mai multe lucruri care trebuie efectuate pe lângă schimbarea contextului. Prin urmare, creșterea comutării de context va crește și mai mult latența. Este util să faceți schimbarea contextului numai dacă un singur CPU nu este capabil să facă față numărului de proces care așteaptă CPU în rulare.

Intenția finală a explicației de mai sus este că, dacă există o utilizare de 100% CPU pe un singur CPU și 20-30% pe CPU-ul rămas, atunci nu este întotdeauna o problemă, cu condiția ca procesul să nu aibă afinitatea CPU setată. . pentru un anumit CPU. În general, sistemul de operare nu implică nicio afinitate CPU în sine. Fie o aplicație, fie un utilizator trebuie să spună nucleului să fixeze un proces la un anumit CPU sau la un set de CPU-uri.

Dacă un proces se confruntă cu o scădere a performanței din cauza utilizării ridicate a procesului, atunci numai acesta ar trebui abordat.

[mai mult...]

How to fix: mv cannot access permission denied in Linux

The error message “mv: cannot access ”: Permission denied” indicates that you are trying to move or rename a directory without the access permissions.

There are a few reasons why this error happens:

  • Insufficient permissions: The directory you are attempting to move or rename is owned by another user, and you do not have the access permissions to perform the operation.
  • File or directory is locked: The directory you are trying to manipulate is currently being used or locked by another process, which prevents you from performing the operation.
Add execute permissions to the directory

The purpose of file permissions in Linux is to control access to files and directories, ensuring data security and maintaining privacy. File permissions determine what actions can be performed on a file or directory by different users or groups of users.

  • In our case, that means the user doesn’t have access permissions to the directory. we need to add it to fix the error.
  • First, let’s check out what access permissions mean for a directory.
  • The “execute” permission allows users to access and traverse the contents of the directory. It grants the permission to enter the directory.
  • Accessing the directory: Without the execute permission on a directory, users won’t be able to access or enter it. They will receive a “permission denied” error when trying to navigate into the directory.

Let’s see how to check the permissions of the directory and how to modify them.

Identify the file or directory: Determine the path and name of the directory that you are trying to move or rename. For example, let’s say you want to move a directory called howtouselinux_dir.

Check the current permissions and owner: Use the ls -ld command to view the current permissions of the directory.

Execute the following command in the terminal:

ls -ld howtouselinux_dir

The output will display detailed information about the directory, including the permissions and owner.

drw--wx---. 1 howtouselinux howtouselinux 0 Jun 16 08:51 howtouselinux_dir

Change the directory permissions: If you are the owner of the directory, you can modify the permissions using the chmod command.

For example, we need to give execute permissions to the directory. Run the following command:

chmod u+x howtouselinux_dir

Replace howtouselinux_dir with the actual name of the directory you are working with.

Retry the move or rename operation: After modifying the permissions, try executing the move or rename operation using the mv command again:

mv howtouselinux_dir destination_directory

If you are not the owner of the directory, you can follow the steps below the change it.

Change the owner: Execute the chown command, providing the desired new owner and the file you want to change.

For example, to change the owner of the directory called howtouselinux_dir to a user named howtouselinux, use the following command:

sudo chown howtouselinux howtouselinux_dir

Note: You need to have sufficient permissions or use sudo to run the chown command.

Now you are the owner of the file and you can follow above steps to fix permission issue.

You can also use add access permission to all the users with the following command.

sudo chmod a+x howtouselinux_dir

use sudo to run mv command

The sudo command in Linux stands for “Superuser Do,” and it is used to execute commands with elevated privileges typically the root user. It allows authorized users to perform administrative tasks and actions that require higher permissions.

For example, let’s say you have a file called example.txt located in your current directory, and you want to move it to the /var/www/html directory. The command would be:

sudo mv example.txt /var/www/html

When you execute this command, you will be prompted to enter the password for the user with sudo privileges. After entering the password, the mv command will be executed with elevated privileges, allowing you to move the file to the specified destination.

While sudo is a powerful tool for granting temporary administrative privileges to users, it also has some potential disadvantages that should be taken into consideration.

Managing the sudo configuration file (/etc/sudoers) can be complex, particularly in environments with multiple users, roles, and systems. Misconfigurations or inconsistent settings can lead to unintended access or difficulties in managing user permissions.

release the file lock

If the file or directory is locked by another process, you will encounter a “cannot access” or “permission denied” error. This means that another program or process has exclusive access to the file or directory, preventing you from performing operations on it.

Identify the process that has locked the file or directory and terminate or release it if possible. You can use tools like lsof or fuser to identify the processes that have a file or directory open.

To resolve this issue, here are the steps to accomplish this:

Identify the process: Tools like lsof (list open files) or fuser (file user) can help you identify the processes that have a particular file or directory open. These tools provide information about the files and directories that processes have opened, along with the corresponding process IDs (PIDs).

Using lsof: Run the following command to list the processes that have the file or directory open:

lsof <file_path>

Using fuser: Execute the following command to display the PIDs of processes that are using the file or directory:

fuser <file_path>

Terminate or release the process: Once you have identified the process(es) using the file or directory, you can proceed to terminate or release them. There are a few approaches you can take:

If the process is not critical or can be stopped without causing any issues, you can manually terminate it. Use the kill command followed by the PID of the process. For example:

kill <PID>

If you are unable to terminate the process gracefully, you may need to force its termination. Use the kill -9 command followed by the PID. This forcibly terminates the process, but it should be used as a last resort if graceful termination fails. For example:

kill -9 <PID>

Alternatively, if the process provides a mechanism to release the file or directory, you can use that specific method to release the lock. Refer to the documentation or resources related to the process for guidance on how to release the lock.

Retry the operation: After terminating or releasing the process that had the file or directory locked, you should be able to perform the desired operation, such as moving the file or directory, without encountering the “cannot access” or “permission denied” error.

[mai mult...]

5 moduri de a verifica adresa IP în Linux

În mediul Linux este esențial să poți verifica adresa IP a sistemului tău. Adresa IP este un identificator unic atribuit fiecărui dispozitiv conectat la o rețea, permițându-i acestuia să comunice cu alte dispozitive din rețea.

Verificarea adresei IP în Linux poate fi utilă pentru depanarea problemelor de rețea, configurarea conexiunilor sau pur și simplu pentru a cunoaște informațiile de rețea ale sistemului. În continuare, vom explora diferite metode pentru a verifica adresa IP pe un sistem Linux.

Comanda „ifconfig”:

Comanda „ifconfig” este un instrument utilizat în mod obișnuit pentru afișarea și configurarea interfețelor de rețea în Linux. Poate fi folosit și pentru a verifica adresa IP atribuită sistemului dumneavoastră. Pentru a-l folosi, deschideți un terminal și rulați următoarea comandă:

ifconfig

Aceasta va afișa o listă de interfețe de rețea de pe sistemul dvs., împreună cu adresa IP atribuită acestora. Căutați interfața dorită și găsiți secțiunea „inet” pentru a vedea adresa IP corespunzătoare.

Comanda „ip”:

Comanda „ip” este un instrument mai modern și mai puternic pentru gestionarea setărilor de rețea în Linux. Poate fi folosit și pentru a verifica adresa IP. Pentru a-l folosi, deschideți un terminal și rulați următoarea comandă:

Afișează adresa ip

Aceasta va afișa o listă detaliată a interfețelor de rețea de pe sistemul dvs., inclusiv adresa IP atribuită fiecărei interfețe. Căutați secțiunea „inet” de lângă numele interfeței pentru a găsi adresa IP corespunzătoare.

Comanda „hostname”:

Comanda „hostname” afișează numele sistemului din rețea. Uneori poate afișa și adresa IP atribuită sistemului. Rulați următoarea comandă în terminal:

numele gazdă -I

Aceasta va afișa adresa IP atribuită sistemului.

Instrument de configurare a rețelei:

În funcție de distribuția Linux pe care o utilizați, acesta poate avea și un instrument de configurare grafică a rețelei. Acest instrument oferă o interfață grafică pentru a gestiona setările de rețea și pentru a verifica adresa IP alocată sistemului.

Îl puteți căuta în meniul de setări sau puteți căuta numele specific pe baza distribuției dvs. Linux.

Site-uri web și instrumente online:

Dacă nu doriți să utilizați linia de comandă, puteți, de asemenea, să vizitați site-uri web sau să utilizați instrumente online pentru a vă verifica adresa IP în Linux.

Există mai multe site-uri web, cum ar fi „https://www.whatismyip.com”, care afișează adresa IP publică atunci când vizitați site-ul. De asemenea, puteți utiliza instrumente online care verifică adresa IP internă și externă a sistemului.

Acestea sunt doar câteva metode de a verifica adresa IP pe un sistem Linux. Alegeți-l pe cel care vi se potrivește cel mai bine în funcție de preferințele și cerințele dvs. Când verificați adresa IP, asigurați-vă că identificați dacă verificați adresa IP internă (atribuită în rețeaua locală) sau adresa IP publică (alocată de furnizorul dvs. de servicii de internet).

Pe scurt, într-un mediu Linux, există mai multe modalități de a verifica adresa IP, cum ar fi utilizarea comenzilor din linia de comandă precum „ifconfig” și „ip”, instrumentul de configurare a rețelei, site-urile web sau instrumentele online.

[mai mult...]

How to install wget on Debian systems

How to install wget

Before using wget, it’s essential to verify if it’s already installed on your system. Open your terminal or command prompt and type:

wget --version

If wget is installed, you will see its version information. If it’s not installed, you will likely get an error message stating that the command is not found.

Step 2: Install Wget (if not found)

The method to install wget depends on your operating system. Here are the installation steps for various systems:

Installation on Debian based systems (e.g., Ubuntu):

To install wget on Debian-based systems, you can use the package manager (apt):

sudo apt update

sudo apt install wget

Installation on Red Hat based systems (e.g., CentOS, Fedora):

On Red Hat-based systems, you can use the package manager (yum or dnf) for installation:

# For CentOS 6 and earlier or RHEL 6 and earlier

sudo yum install wget 

# For CentOS 8, CentOS 7, RHEL 8, RHEL 7, Fedora, etc.

sudo dnf install wget 

[mai mult...]