Soluții pentru problemele tale IT
Mapping network drives and other locations is a good way of keeping remote data at hand in your local area network. However, at some point, you might also want to delete some of these drive mappings and keep only those that you regularly use. In this article, we show you exactly how to do that. Here are four methods for deleting mapped drives and network locations from Windows 10:
[mai mult...]Ordinea instalării este:
1. Windows 10
2. Ubuntu
Pasul 1
Verificăm dacă Windows foloseste UEFI sau BIOS-ul vechi.
Acest pas este obligatoriu pentru crearea stick-ului USB bootabil.
CTRL+R si tastăm msinfo32 și apoi apasăm Enter.
Aceasta deschide aplicația System Information unde la BIOS Mode putem vedea UEFI sau BIOS.
Pasul 2. Pregatirea sistemului Windows pentru dual-boot
Pentru a instala Ubuntu mai trebuie sa facem câteva configurări.
A. Dezactivati Fast startup in windows
Desi acest pas nu este obligatoriu este mai bine să-l dezactivăm. Pentru a dezactiva aceasta caracteristică urmăm pașii:
– deschidem Control Panel apoi mergem la Hardware and Sound>Power Options>System Settings>Choose what the power buttons do si debifăm Turn on fast startup box.
B. Dezactivarea Secure Boot in Windows 10
Din meniu accesăm Settings apoi opțiunea Update & security, apoi selectăm Recovery și apoi Advanced startup si facem click pe butonul Reset now. Se va deschide fereastra Choose an option si selectăm Troubleshoot unde selectăm Advanced options. Selectăm opțiunea UEFI Firmware Settings, facem click pe butonul Restart, iar sistemul va reporni si ne va aduce la sistemul UEFI BIOS.
In BIOS, alegem Security și dezactivăm optiunea Secure Boot.
C. Crearea unui spatiu liber pe Windows pentru instalarea Ubuntu
În cazul in care nu avem spatiu liber pentru a instala Ubuntu, trebuie sa-l creăm în Windows cu ajutorul utilitarului Disk Management. Apasăm tastele WIN+R si tastăm diskmgmt.msc și se va deschide Disk Management. Facem click dreapta pe C: sau altă partiție si selectăm Volume Shrink pentru a redimensiona partitia. La opțiunea Enter the amount of space to shrink in MB introducem valoarea noii partiții și facem click pe butonul Shrink.
În câteva minute va apărea o partiție liberă de dimensiunea aleasă.
3. Descărcăm Ubuntu 18.04 si creăm un stick USB bootabil sau DVD
Descarcăm mai intâi imaginea ISO a sistemului de aici.
Ardem imaginea descărcată a sistemului Ubuntu pe un DVD utilizând un utilitar de ardere dorit sau creăm un stick USB bootabil utilizand Universal USB Installer pentru sistemele compatibile cu BIOS sau Rufus pentru sistemele compatibile cu UEFI.
4. Boot de pe DVD sau stick-ul USB
Introducem DVD-ul sau stick-ul USB și apoi repornim sistemul si schimbăm secvența de boot din BIOS apasând una din tastele F2, F10 sau F12 in functie de producatorul laptopului / plăcii de bază.
5. Instalarea Ubuntu 18.04
– Dacă am setat ordinea de boot corectă, ar trebui sa apara ecranul de pornire GRUB. Selectăm Install Ubuntu si apoi apasăm ENTER
– asteptăm câteva minute ca imaginea să se încarce
– alegem limba de instalare și facem click pe Continue
– setăm tastatura
– selectăm opțiunea Normal Installation
– alegem optiunea Install Ubuntu alongside Windows boot Manager pentru a crea partițiile si a instala Ubuntu
– click pe Continue pentru a confirma crearea automată a partițiilor
– selectăm locația și facem click pe Continue
– introducem numele, numele de utilizator, parola, numele pentru sistemul gazda și putem alege Log in automatically pentru a nu cere parola de fiecare dată cand pornim sistemul, apoi facem click pe Continue
– asteptăm până se instalează sistemul de operare
– dupa finalizarea instalării facem click pe Restart Now pentru a reporni sistemul
[mai mult...]
Operatiuni de baza pentru administrarea volumelor fizice
[mai mult...]Să vorbim un pic despre routere și wireless, deoarece marketingul producătorilor vă face să credeți că puteți prinde “viteze” de genul 1900 Mbps pe un singur dispozitiv. Nu puteți. Iată câteva explicații tehnice despre ce înseamnă aceste benzi în teorie și în practică și la ce să vă așteptați pe partea de conectivitate wifi.
Sunt routere care promit viteze mari de tot pe wireless. Asus RT-AC68 vorbește de 1900 Mbps, Linksys WRT1900AC la fel. D-Link 860L menționează 1200 Mbps, noul TP-Link Archer C2 are 750 Mbps. Aceste valori reprezintă banda maximă teoretică pe care o poate asigura un router, pe toate tipurile de wifi pe care le suportă (acel 802.11b/g/n/ac), când la el se conectează multiple dispozitive.
Este practic imposibil să prinzi cu un singur laptop sau o singură tabletă astfel de viteze. Recordul meu personal este 195 Mbps cu un ultrabook Asus UX303 de ultimă generație, încă neapărut în magazine în momentul în care scriu aceste rânduri. Cu tablete/telefoane n-am trecut de 90 Mbps.
Routerul suportă însă mult mai mult de atât pentru cazul în care se conectează mai multe calculatoare la el simultan. Poate că ai familie mare și vreți să vă uitați în același timp la diverse seriale pe net sau îl montezi într-un birou și fiecare angajat are nevoie de wireless cât mai performant. Un router de capacitate mare le poate asigura tuturor o conexiune rapidă.
Asta înseamnă și că dacă în casă sunt doar 1-2 persoane sau doar un calculator are nevoie reală de net rapid, un router de 600 Mbps pe wireless vă este suficient cel puțin încă 2-3 ani.
Un alt lucru la care trebuie să vă gândiți este de unde vin datele. Să presupunem că ai un router de 1900 Mbps și chiar se conectează 10 oameni simultan la el pe wireless, toți trăgând de pe net filme cu viteză maximă. OK, routerul poate trimite în total 1900 megabiți pe secundă spre ei, dar de unde ia biții cu aceeași viteză? Nu-i ia, portul său de Internet este de doar 1000 Mbps, așa că acolo apare o limitare de aproape 50%. Este ca la trenuri, locomotiva ar putea merge cu 190 la oră, dar șinele permit doar 100 la oră.
Practic, marketingul pentru un astfel de router vă va spune că se fac și transferuri în rețeaua internă, între laptopuri sau de pe un media server sau NAS (stocare de rețea – ca acest QNAP sau Synology) către laptopuri și de aceea banda pe wireless este mai mare decât cea care vine pe cablu de la providerul de net. Mie mi se pare că sunt foarte mici șansele sa vă găsiți într-o astfel de situație.
Mai sunt apoi alte routere și mai dubioase care oferă o viteză mare pe wireless (750 Mbps) și doar 100 Mbps conexiune la Internet și chiar și porturile LAN de cablu sunt tot de 100 Mbps. Practic vei vedea wireless rapid doar la conexiuni laptop-laptop sau de la un NAS sau media-server conectat tot pe wireless, deoarece pe fir te limitează la 100 Mbps. Nimeni nu instalează NAS-uri si Media Servere pe wireless!
Așa sunt Asus RT-AC52 și TrendNet TEW-810DR, ambele au wireless de 750 Mbps, dar toate porturile de cablu sunt de maxim 100 Mbps. Evitați aceste două modele, alegeți Asus RT-N18U în aceeași gamă de preț sau altceva din topul meu.
Există mai multe standarde wireless. Noi le știm ca B, G, N și AC, dar denumirea lor oficială este 802.11b/g/n/ac. Fiecare este mai rapid decât cel anterior. Unele generează rețele wireless pe 2,4 GHz, altele pe 5 GHz. N-ul poate pe ambele rețele, AC-ul, cel mai nou, este doar pe 5 GHz.
Banda maximă pe care o are un dispozitiv (laptop, tabletă etc) conectat la o rețea depinde și de alți parametri: lățimea canalului pe care se comunică este prima, aceasta putând fi de 20, 40, 80 sau 160 MHz. Când spui că în jurul frecvenței de 2,4 GHz (sau 5 GHz) se comunică pe o bandă de 80 MHz trebuie să-ți imaginezi un drum de munte: frecvența de 2,4 GHz (sau 5) este altitudinea la care se află drumul respectiv (și ne pasă mai puțin de ea), iar banda de 20-160 MHz descrie cât de lat este drumul.
Cu cât banda este mai mare, cu atât conexiunea este mai rapidă.
Un alt element este felul în care semnalul wireless este modulat. Aici se folosește ceva pe care l-am învățat prin anul 4 sau 5 la Electronică, anume modulația de amplitudine în cuadratură cu un anumit număr de simboluri. Ca analogie, închipuiți-vă că pe drumul de munte menționat anterior merg diverse vehicule. Ca să transporți mulți oameni dintr-o parte în alta ideal ar fi ca vehiculele să fie toate autobuze, ca să încapă cât mai mulți dintr-o dată. Așa e și aici, o modulație 64QAM este mai bună decât una 16QAM pentru că prima trimite mai multă informație cu un singur pachet.
Routerul comută automat între modulații atunci când te îndepărtezi de el. Modulațiile cele mai rapide se pot utiliza doar cu semnal puternic, neperturbat, că altfel routerul modifică automat sistemul utilizat. Din acest motiv în alte camere ai viteză mult mai mică decât lângă router și se recomandă să folosești repetoare de semnal pentru a rezolva problema.
Vitezele de bază sunt următoarele:
Acestea sunt pentru cazul ideal (banda cea mai mare, modulația cea mai bună), dar cu o singură antenă de emisie, adică un singur flux.
Routerele care au o capacitate mare utilizează mai multe antene pentru a comunica simultan cu un singur dispozitiv sau cu mai multe. Este echivalentul unui drum cu mai multe benzi, toate ducând călătorii în același punct.
Un router 1900 Mbps are de obicei 2 antene pe N și 3 antene pe AC, adică 3 x 150 Mbps + 3 x 433 Mbps, rotunjit dă 1900. Routerul de 750 Mbps emite cel mai probabil cu două fluxuri N și unul Ac, adică 2 x 150 Mbps plus 1 x 433 Mpbs, iar cei 733 Mbps sunt rotunjiți la un mai frumos 750 Mbps, ca să dea bine pe cutie. Asus a lansat recent un monstru numit RT-AC87U care are în total 2334 Mbps pe wireless, valoare ce vine probabil din 4 x 150 Mbps plus 2 x 867 Mbps, fiind unul dintre primele modele cu bandă de 160 MHz pentru AC.
Dacă routerul emite cu două antene și laptopul conectat la el are o singură antenă, nu poate recepționa decât un singur flux de date. Dacă vrei mai multe, ai nevoie de două antene și în laptop sau tabletă, iar așa ceva nu prea se fabrică (decât pentru N, momentan). Din acest motiv astfel de routere sunt utile atunci când la ele se conectează multe dispozitive simultan.
V-am spus, recordul meu personal este de 195 Mbps pe un laptop de ultimă generație, lângă router. Am auzit și de 250 Mbps cu un singur dispozitiv.
La Barcelona, în februarie, Qualcomm tocmai demonstra că poate prinde aproape 600 Mbps cu un singur dispozitiv. Ei foloseau un telefon special construit, o unitate demo, rulau un software special de transfer și cine știe ce router special probabil ascuns sub masă. Așa, în condiții mega-speciale de test și cu echipament ne-comercial demonstrau aproape 600 Mbps. Cine știe când va ajunge și în laptopurile și tabletele noastre.
Așadar, nu vă entuziasmați încă, mai mult de 200 Mbps pe un laptop deja este minune. Pe AC în teorie o singură antenă îți poate asigura 433 Mbps, dar în practică n-am prins niciodată atât de mult pentru că routerul băga automat o modulație mai slabă și transmisiunea nu este perfectă.
Un alt motiv pentru care viteza efectivă este mai mică ține de felul în care sunt împachetate datele pentru a fi transmise. Ție ți se spune că s-a realizat o conexiune la 200 Mbps și poate chiar atâția biți se transferă în fiecare secundă, dar datele utile ție sunt împachetate împreună cu alți biți ce reprezintă adrese, numărul pachetului șamd. Este asemănător cu Poșta Română, unde datele utile (scrisoare sau produsul) sunt transportate introduse într-un plic sau o cutie, împreună cu timbre, etichete și “fâșâitoare” de protecție, care toate măresc dimensiunea coletului respectiv.
[mai mult...]Există switch-uri gestionabile L2 / L3, switch-uri Smart, switch-uri Easy Smart și switch-uri negestionabile în site-ul oficial TP-Link, acest articol va oferi un scurt rezumat al caracteristicilor și scenariilor de aplicare ale switch-urilor respective.
Switch negestionabil
Nu puteți configura switch-ul negestionabil, deoarece nu acceptă nici o interfață de configurare sau opțiuni de configurare. Este plug-and-play, deci trebuie doar să conectați direct computerul sau alte dispozitive de rețea la switch-ul negestionabil. Prin urmare, dacă nu aveți nevoie de funcții L2, dar trebuie doar să extindeți numărul de porturi Ethernet, switch-ul negestionabil este switch-ul corect pentru dvs.
Switch Easy Smart
Puteți utiliza utilitarul sau interfața Web (Web numai pentru TL-SG1016DE și TL-SG1024DE) pentru a gestiona switch-ul Easy Smart și pentru a configura setările de bază, cum ar fi VLAN, QoS și câteva caracteristici L2, cum ar fi LAG, Snooping IGMP și Port Mirroring. Dacă nu sunt necesare aplicații avansate, switch-ul Easy Smart ar trebui să fie cea mai bună alegere pentru dumneavoastră. În mod normal, un switch Easy Smart se găsește într-o casă, în SOHO sau în firmele mici.
Switch Smart
Switch-ul Smart poate fi gestionat prin interfața Web, Telnet, SSH și SNMP. Acesta suportă mult mai multe caracteristici L2 și un QoS mai bun decât un switch Easy Smart. În plus, switch-ul Smart acceptă funcții mai avansate precum protocolul ACL și Spanning Tree, dacă doriți să oferiți o soluție pentru o companie mică sau un coleg cu un preț mai mic, este dispozitivul indispensabil.
Switch gestionabil L2
Switch-ul gestionabil L2 are un port de consola pentru CLI (Command Line Interface), are toate căile de administrare și caracteristicile avansate pe care switch-ul Smart le are, în plus, switch-ul gestionabil L2 are caracteristici abundente VLAN și Multicast, precum și cluster pentru stivuire logică și securitate a rețelei Inclusiv 802.1X și binding IP-MAC. Deci, puteți utiliza switch-ul gestionabil L2 pentru a construi o rețea de reziliență și disponibilitate sau chiar pentru a crea o mică rețea de acces ISP.
Switch gestionabil L3
Switch-ul L2 poate funcționa numai în Layer 2 – Data Layer Link al modelului OSI. Switch-ul Layer 3 are câteva funcții L3 la fel ca un router tradițional – rutare statică, protocol de rutare precum OSPF și ECMP, protocol de rutare multicast și releu DHCP.
În comparație cu un router tradițional, switch-ul L3 are costuri mai mici, dar performanțe mai bune în viteza de rutare a pachetelor, deoarece switch-ul Layer 3 trasează pachetele prin hardware-ul său – ASIC în loc de CPU, odată ce a învățat adresa IP, va transmite pachetele prin portul respectiv astfel reducând timpul. Este folosit în principal în stratul central al unei rețele de afaceri mijlocii, oferind o performanță mai bună de switching hardware în rutare.
Am adunat aici cateva din caracteristicile specifice switch-urilor cu management.
De obicei pe panoul frontal al switch-ului sunt:
– N porturi Ethernet (uzual 10/100 Mbps)
– portul consola (port serial pentru configurare folosind CLI)
– unul sau mai multe porturi Gigabit Ethernet pentru conectarea switch-ului la un port Ethernet de banda larga (backbone)
– unul sau mai multe sloturi pentru utilizarea unui transceiver mini-GBIC pentru conexiunea prin fibra optica la backbone
acestor switch-uri se poate face prin:
– pagina web de configurare, accesand cu un browser adresa IP a switch-ului
– Command Line Interface (CLI), folosind o conexiune intre portul serial al calculatorului si portul serial din switch, si aplicatia Hyper Terminal cu datele de configurare furnizate de producatorul switch-ului
– conectarea la switch printr-o sesiune Telnet, din linie de comanda tastati:
O retea fizica poate fi impartita in mai multe subretele logice independente, numite VLAN-uri. Calculatoarele dintr-un VLAN pot fi conectate in switch-uri diferite din reteaua LAN.
Switch-urile care folosesc VLAN-uri creaza o impartire a retelei in domenii de broadcast separate dar fara a avea problemele de latenta ale routerelor, fiind si mai putin costisitoare decat acestea.
Device-urile nu pot comunica direct intre ele daca nu apartin aceluiasi VLAN decat daca traficul trece mai intai printr-un router.
VLAN-urile pot fi formate din:
a) grupuri de porturi
Aceste VLAN-uri se compun dintr-un grup de porturi. La inceput aceste porturi puteau fi numai din acelasi switch, ulterior a doua generatie a permis includerea intr-un VLAN a porturilor din mai multe switch-uri.
Dezavantaje:
– acelasi port nu poate fi inclus in mai multe VLAN-uri
– cand un device este mutat dintr-un port in altul al switch-ului, administratorul retelei va trebui sa refaca configuratia VLAN-ului
b) grupuri de adrese MAC
Acest tip de VLAN are avantajele si dezavantajele sale.
Avantajul este ca la mutarea unui device dintr-un loc in altul administratorul nu va trebui sa reconfigureze VLAN-ul iar dezavantajul este ca initial toti userii trebuie inclusi intr-un VLAN.
Caracteristicile VLAN-ul sunt:
– este unidirectional, el controleaza doar traficul de iesire
– asigura izolarea si securitatea intre clienti. Daca este bine configurat, VLAN-ul previne ca un client sa acceseze resursele de retea ale altui client din acelasi LAN.
– creste performantele retelei prin limitarea broadcasturilor intr-un domeniu de broadcast logic, mai mic. In retelele fara VLAN-uri toate pachetele de broadcast ajung la fiecare port.
O adresa MAC statica este cea introdusa manual in tabela adreselor MAC.
Cand stabiliti o regula de adresa MAC statica de fapt stabiliti pentru un port o adresa MAC statica, astfel este redusa nevoia de broadcasting.
Static MAC Forwarding impreuna cu Port Security permit doar computerelor cu adresele MAC aflate in tabela pentru un port sa acceseze switch-ul.
Port Filtering filtreaza pachetele bazate pe adresa MAC si un grup VLAN, astfel se asociaza adresa MAC sursa/destinatie cu un numar de identificare VLAN (la care adresa MAC apartine).
Asigura redundanta cailor si previne buclele nedorite cauzate de multiple cai active. Pentru functionarea corecta a retelelor Ethernet trebuie sa existe doar o singura cale activa intre doua statii.
STP defineste o structura arborescenta care dispune toate switch-urile intr-o retea extinsa fortand anumite cai redundante in starea blocata. Daca un segment al retelei din Spanning Tree devine nedisponibil algoritmul STP-ului reconfigureaza arhitectura structurii arborescente.
STP a fost standardizat de IEEE802.1D.Informatiile privind STP sunt transportate in frame-uri speciale de date numite Bridge Protocol Data Units (BPDU). BPDU sunt schimbate frecvent in retea si fac ca switch-urile sa activeze sau sa inhibe porturile necesare. Cand un device este conectata la un port al switch-ului nu va incepe imediat sa transfere date pana cand nu este determinata topologia retelei.
defineste latimea de banda maxima permisa pentru traficul de intrare si/sau de iesire pe un port.
Ingress Rate specifica latimea de banda maxima pentru traficul de intrare pe un port.
Engress Rate specifica latimea de banda maxima pentru traficul de iesire pe un port.
limiteaza numarul de frame-uri broadcast care pot fi memorate in bufferul switch-ului sau trimise afara din switch. Frame-urile broadcast care sosesc cand bufferul este plin vor fi aruncate. Activand aceasta facilitate se reduce traficul broadcast care va sosi in retea.
Pachetele broadcast sunt trimise de un device adresei de broadcast, fiind o operatie normala intr-o retea. De exemplu retelele IP folosesc broadcastul pentru rezolvarea adresei de retea folosind Address Resolution Protocol (ARP).
Port mirroring permite copierea traficului pe un port mirror (oglinda) pentru a putea examina traficul, diagnostica sau depana fara interferente cu portul copiat.
este gruparea unor porturi fizice intr-unul logic de capacitate mai mare. In situatia in care o singura conexiune de mare capacitate este scumpa pot fi folosite mai multe conexiuni de mici capacitati, agregate. Avantajul acestei agregari este ca in cazul in care este nevoie de o conexiune mai mare nu este nevoie de un alt echipament ci doar de adaugarea de noi porturi in grupul trunk.
Standardul IEEE802.3ad descrie Link Aggregate Control Protocol (LACP), protocol care creaza si asigura managementul pentru grupurile trunk.
IEEE802.1x este un protocol de autentificare extins care permite suport pentru RADIUS, pentru profilul userului centralizat si managementul conturilor intr-un server RADIUS.
Autentificarea RADIUS este un protocol utilizat pentru autentificarea userilor folosind un server extern in locul unui device intern cu baza de date a userilor care este limitata la capacitatea memoriei device-ului, astfel fiind posibila validarea unui numar nelimitat de useri de la o locatie centrala.
permite doar pachetelor cu adresa MAC invatata dinamic si/sau adresa MAC statica configurata sa treaca prin switch.
Pentru securitate maxima pe port activati Port Security, dezactivati Address Learning si configurati adresa sau adresele MAC statice pe port.
Nu este recomandat sa dezactivati si Port Security si Address Learning deoarece vor rezulta multe broadcasturi.
ajuta la rezolvarea degradarii performantelor in situatia unei congestii in retea. Metoda asezarii intr-o coada permite configurarea algoritmilor pentru traficul de iesire.
spune switch-ului cum sa forward-eze traficul IP cand configurati parametri TCP/IP manual.
Pentru o anumita destinatie se introduce adresa IP a retelei destinatie, Subnet mask si Gateway-ul care va forward-a pachetele la destinatie. Gateway-ul trebuie sa fie un router in acelasi segment cu switch-ul.
Metric este costul transmisiei d.p.d.v. al rutarii. IP routing utilizeaza contorizarea hop-urilor pentru masurarea costului. Minimum este 1 cand este direct conectat la retea iar maximum este 15.
Dezavantajul utilizarii rutelor statice este ca in cazul aparitiei unei nefunctionari in retea ruta afectata nu va functiona pana cand nu va fi initiata manual o alta ruta de catre administrator.
prezinta cum vor fi forward-ate pachetele sau filtrate prin porturile switch-ului.
Tabelul contine:
– adresa MAC a device-ului
– VLAN-ul care-l contine
– portul asociat
– modul in care este adaugata adresa MAC: dynamic (invatata de switch) sau static (introdusa manual in Static MAC Forwarding)
Address Resolution Protocol (ARP) este protocolul folosit pentru a face corespondenta dintre adresa IP si adresa MAC (adresa fizica a device-ului).
Cand un pachet destinat unui device din reteaua locala este primit de switch se cauta in tabela ARP si daca adresa este gasita pachetul este trimis device-ului destinatatie.
Daca nu se gaseste o inregistrare pentru adresa IP, ARP-ul trimite catre toate device-urile (broadcast) cererea. Switch-ul pune in campul expeditor propria adresa MAC si adresa IP si pune in campul destinatar adresa IP cautata iar pentru adresa MAC completeaza cu 32 caractere “1”. Device-ul care raspunde inlocuieste adresa de broadcast cu propria adresa MAC, face rocada intre expeditor si destinatar si transmite raspunsul direct masinii solicitante. Tabela ARP se update-aza si trimite pachetele adresei MAC care a raspuns.
[mai mult...]