Soluții

Cum trimiți mesaje (text, SMS, MMS) de pe PC, cu Android Messages

Atunci când lucrezi ești mai productiv dacă-ți poți vedea pe PC, mesajele pe care le primești pe smartphone-ul tău cu Android și răspunzi direct de pe PC. Până recent, asta era posibil doar cu aplicații plătite dezvoltate de diverse companii. Acum, poți face asta în mod gratuit, folosind cel puțin două servicii. Google îl oferă pe cel mai bun și acesta se numește “Messages for web”. Iată cum folosești acest serviciu pentru a-ți vedea mesajele de pe telefonul cu Android, a trimite SMS-uri și MMS-uri, folosind orice navigator web, pe orice PC

NOTĂ: Pentru ca totul să funcționeze corect, ai nevoie de cea mai nouă versiune de Android Message pe smartphone. Pe PC, ai nevoie de un navigator web modern, precum Chrome, Firefox, Opera și Microsoft Edge. Acest serviciu nu funcționează în browsere vechi precum Internet Explorer.

Pasul 1. Folosește-ți navigatorul web favorit și mergi la messages.android.com

n navigatorul web favorit, mergi la Messages for web. Ar trebui să vezi o pagină similară cu captura de ecran de mai jos, cu un cod QR mare în mijloc.

Dacă vrei ca site-ul web să țină minte calculatorul tău, astfel încât să-ți încarce automat mesajele de pe Android, de fiecare dată când îl vizitezi, activează comutatorul care spune: “Remember this computer” (Ține minte acest calculator). Dacă nu activezi acest comutator, poți vedea mesajele tale de pe Android și interacționa cu ele doar cât timp păstrezi saitul deschis. Odată închis, trebuie să reiei procedura din acest ghid.

Pasul 2. Deschide aplicația Messages pe telefonul cu Android

Deschide aplicația Messages (Mesaje) de pe telefonul cu Android. Apasă pe cele trei puncte verticale din colțul dreapta-sus. Se deschide un meniu, iar acolo alege “Messages pentru web” (Mesaje pentru web).

Pasul 3. Scanează codul QR cu telefonul tău

Pe telefonul tău cu Android, poți vedea o nouă fereastră unde ți se spune să scanezi un cod QR. Apasă butonul “Scanați codul QR” și atunci când vezi camera, îndreapt-o spre codul QR de pe ecranul calculatorului tău.

Camera de pe telefon scanează automat codul QR, de pe PC, și ar trebui să vezi apoi cum sunt încărcate mesajele de pe telefon, asemeni capturii de ecran de mai jos. Pentru a reduce consumul de date, este o idee bună să te asiguri că telefonul tău cu Android folosește o conexiune wireless, în loc de datele mobile.

Pasul 4. Trimite mesaje și discută cu contactele tale de pe smartphone-ul cu Android, direct de pe PC

În coloana din stânga, alege conversația care te interesează. Apoi, în partea dreaptă poți răspunde. Folosește câmpul “Text message” din partea de jos pentru a-ți scrie mesajul. Pentru a-l trimite, apasă butonul SMS.

[mai mult...]

Ways to delete mapped network drives (Windows 10)

Mapping network drives and other locations is a good way of keeping remote data at hand in your local area network. However, at some point, you might also want to delete some of these drive mappings and keep only those that you regularly use. In this article, we show you exactly how to do that. Here are four methods for deleting mapped drives and network locations from Windows 10:

[mai mult...]

Instalare Ubuntu în paralel cu Windows

Ordinea instalării este:

1. Windows 10

2. Ubuntu

Pasul 1
Verificăm dacă Windows foloseste UEFI sau BIOS-ul vechi.

Acest pas este obligatoriu pentru crearea stick-ului USB bootabil.
CTRL+R si tastăm msinfo32 și apoi apasăm Enter.

Aceasta deschide aplicația System Information unde la BIOS Mode putem vedea UEFI sau BIOS.

Pasul 2. Pregatirea sistemului Windows pentru dual-boot
Pentru a instala Ubuntu mai trebuie sa facem câteva configurări.

A. Dezactivati Fast startup in windows
Desi acest pas nu este obligatoriu este mai bine să-l dezactivăm. Pentru a dezactiva aceasta caracteristică urmăm pașii:
– deschidem Control Panel apoi mergem la Hardware and Sound>Power Options>System Settings>Choose what the power buttons do si debifăm Turn on fast startup box.

B. Dezactivarea Secure Boot in Windows 10
Din meniu accesăm Settings apoi opțiunea Update & security, apoi selectăm Recovery și apoi Advanced startup si facem click pe butonul Reset now. Se va deschide fereastra Choose an option si selectăm Troubleshoot unde selectăm Advanced options. Selectăm opțiunea UEFI Firmware Settings, facem click pe butonul Restart, iar sistemul va reporni si ne va aduce la sistemul UEFI BIOS.

In BIOS, alegem Security și dezactivăm optiunea Secure Boot.

C. Crearea unui spatiu liber pe Windows pentru instalarea Ubuntu

În cazul in care nu avem spatiu liber pentru a instala Ubuntu, trebuie sa-l creăm în Windows cu ajutorul utilitarului Disk Management. Apasăm tastele WIN+R si tastăm diskmgmt.msc și se va deschide Disk Management. Facem click dreapta pe C: sau altă partiție si selectăm Volume Shrink pentru a redimensiona partitia. La opțiunea Enter the amount of space to shrink in MB introducem valoarea noii partiții și facem click pe butonul Shrink.
În câteva minute va apărea o partiție liberă de dimensiunea aleasă.

3. Descărcăm Ubuntu 18.04 si creăm un stick USB bootabil sau DVD
Descarcăm mai intâi imaginea ISO a sistemului de aici.

Ardem imaginea descărcată a sistemului Ubuntu pe un DVD utilizând un utilitar de ardere dorit sau creăm un stick USB bootabil utilizand Universal USB Installer pentru sistemele compatibile cu BIOS sau Rufus pentru sistemele compatibile cu UEFI.

4. Boot de pe DVD sau stick-ul USB
Introducem DVD-ul sau stick-ul USB și apoi repornim sistemul si schimbăm secvența de boot din BIOS apasând una din tastele F2, F10 sau F12 in functie de producatorul laptopului / plăcii de bază.

5. Instalarea Ubuntu 18.04
– Dacă am setat ordinea de boot corectă, ar trebui sa apara ecranul de pornire GRUB. Selectăm Install Ubuntu si apoi apasăm ENTER

– asteptăm câteva minute ca imaginea să se încarce

– alegem limba de instalare și facem click pe Continue

– setăm tastatura

– selectăm opțiunea Normal Installation

– alegem optiunea Install Ubuntu alongside Windows boot Manager pentru a crea partițiile si a instala Ubuntu

– click pe Continue pentru a confirma crearea automată a partițiilor

– selectăm locația și facem click pe Continue

– introducem numele, numele de utilizator, parola, numele pentru sistemul gazda și putem alege Log in automatically pentru a nu cere parola de fiecare dată cand pornim sistemul, apoi facem click pe Continue

– asteptăm până se instalează sistemul de operare

– dupa finalizarea instalării facem click pe Restart Now pentru a reporni sistemul

 

[mai mult...]

Cum funcționează routerele wireless și ce înseamnă acel 1900 Mbps bandă maximă

Să vorbim un pic despre routere și wireless, deoarece marketingul producătorilor vă face să credeți că puteți prinde “viteze” de genul 1900 Mbps pe un singur dispozitiv. Nu puteți. Iată câteva explicații tehnice despre ce înseamnă aceste benzi în teorie și în practică și la ce să vă așteptați pe partea de conectivitate wifi.

FLUXURI DE DATE ȘI BANDĂ TOTALĂ PE WIRELESS

Sunt routere care promit viteze mari de tot pe wireless. Asus RT-AC68 vorbește de 1900 Mbps, Linksys WRT1900AC la fel. D-Link 860L menționează 1200 Mbps, noul TP-Link Archer C2 are 750 Mbps. Aceste valori reprezintă banda maximă teoretică pe care o poate asigura un router, pe toate tipurile de wifi pe care le suportă (acel 802.11b/g/n/ac), când la el se conectează multiple dispozitive.

Este practic imposibil să prinzi cu un singur laptop sau o singură tabletă astfel de viteze. Recordul meu personal este 195 Mbps cu un ultrabook Asus UX303 de ultimă generație, încă neapărut în magazine în momentul în care scriu aceste rânduri. Cu tablete/telefoane n-am trecut de 90 Mbps.
screenshot_asus_ux303ln_03

Routerul suportă însă mult mai mult de atât pentru cazul în care se conectează mai multe calculatoare la el simultan. Poate că ai familie mare și vreți să vă uitați în același timp la diverse seriale pe net sau îl montezi într-un birou și fiecare angajat are nevoie de wireless cât mai performant. Un router de capacitate mare le poate asigura tuturor o conexiune rapidă.

Asta înseamnă și că dacă în casă sunt doar 1-2 persoane sau doar un calculator are nevoie reală de net rapid, un router de 600 Mbps pe wireless vă este suficient cel puțin încă 2-3 ani.

Un alt lucru la care trebuie să vă gândiți este de unde vin datele. Să presupunem că ai un router de 1900 Mbps și chiar se conectează 10 oameni simultan la el pe wireless, toți trăgând de pe net filme cu viteză maximă. OK, routerul poate trimite în total 1900 megabiți pe secundă spre ei, dar de unde ia biții cu aceeași viteză? Nu-i ia, portul său de Internet este de doar 1000 Mbps, așa că acolo apare o limitare de aproape 50%. Este ca la trenuri, locomotiva ar putea merge cu 190 la oră, dar șinele permit doar 100 la oră.

Practic, marketingul pentru un astfel de router vă va spune că se fac și transferuri în rețeaua internă, între laptopuri sau de pe un media server sau NAS (stocare de rețea – ca acest QNAP sau Synology) către laptopuri și de aceea banda pe wireless este mai mare decât cea care vine pe cablu de la providerul de net. Mie mi se pare că sunt foarte mici șansele sa vă găsiți într-o astfel de situație.

Mai sunt apoi alte routere și mai dubioase care oferă o viteză mare pe wireless (750 Mbps) și doar 100 Mbps conexiune la Internet și chiar și porturile LAN de cablu sunt tot de 100 Mbps. Practic vei vedea wireless rapid doar la conexiuni laptop-laptop sau de la un NAS sau media-server conectat tot pe wireless, deoarece pe fir te limitează la 100 Mbps. Nimeni nu instalează NAS-uri si Media Servere pe wireless!

Așa sunt Asus RT-AC52 și TrendNet TEW-810DR, ambele au wireless de 750 Mbps, dar toate porturile de cablu sunt de maxim 100 Mbps. Evitați aceste două modele, alegeți Asus RT-N18U în aceeași gamă de preț sau altceva din topul meu.

CUM SE OBȚIN ACESTE BENZI

Există mai multe standarde wireless. Noi le știm ca B, G, N și AC, dar denumirea lor oficială este 802.11b/g/n/ac. Fiecare este mai rapid decât cel anterior. Unele generează rețele wireless pe 2,4 GHz, altele pe 5 GHz. N-ul poate pe ambele rețele, AC-ul, cel mai nou, este doar pe 5 GHz.

Banda maximă pe care o are un dispozitiv (laptop, tabletă etc) conectat la o rețea depinde și de alți parametri: lățimea canalului pe care se comunică este prima, aceasta putând fi de 20, 40, 80 sau 160 MHz. Când spui că în jurul frecvenței de 2,4 GHz (sau 5 GHz) se comunică pe o bandă de 80 MHz trebuie să-ți imaginezi un drum de munte: frecvența de 2,4 GHz (sau 5) este altitudinea la care se află drumul respectiv (și ne pasă mai puțin de ea), iar banda de 20-160 MHz descrie cât de lat este drumul.

Cu cât banda este mai mare, cu atât conexiunea este mai rapidă.

Un alt element este felul în care semnalul wireless este modulat. Aici se folosește ceva pe care l-am învățat prin anul 4 sau 5 la Electronică, anume modulația de amplitudine în cuadratură cu un anumit număr de simboluri. Ca analogie, închipuiți-vă că pe drumul de munte menționat anterior merg diverse vehicule. Ca să transporți mulți oameni dintr-o parte în alta ideal ar fi ca vehiculele să fie toate autobuze, ca să încapă cât mai mulți dintr-o dată. Așa e și aici, o modulație 64QAM este mai bună decât una 16QAM pentru că prima trimite mai multă informație cu un singur pachet.

putere_semnal_asus_n18uRouterul comută automat între modulații atunci când te îndepărtezi de el. Modulațiile cele mai rapide se pot utiliza doar cu semnal puternic, neperturbat, că altfel routerul modifică automat sistemul utilizat. Din acest motiv în alte camere ai viteză mult mai mică decât lângă router și se recomandă să folosești repetoare de semnal pentru a rezolva problema.

Vitezele de bază sunt următoarele:

  • pentru N: 150 Mbps
  • pentru AC: 433 Mbps pe 80 MHz și 867 Mbps pe 160 Mhz

Acestea sunt pentru cazul ideal (banda cea mai mare, modulația cea mai bună), dar cu o singură antenă de emisie, adică un singur flux.

Routerele care au o capacitate mare utilizează mai multe antene pentru a comunica simultan cu un singur dispozitiv sau cu mai multe. Este echivalentul unui drum cu mai multe benzi, toate ducând călătorii în același punct.

Un router 1900 Mbps are de obicei 2 antene pe N și 3 antene pe AC, adică 3 x 150 Mbps + 3 x 433 Mbps, rotunjit dă 1900. Routerul de 750 Mbps emite cel mai probabil cu două fluxuri N și unul Ac, adică 2 x 150 Mbps plus 1 x 433 Mpbs, iar cei 733 Mbps sunt rotunjiți la un mai frumos 750 Mbps, ca să dea bine pe cutie. Asus a lansat recent un monstru numit RT-AC87U care are în total 2334 Mbps pe wireless, valoare ce vine probabil din 4 x 150 Mbps plus 2 x 867 Mbps, fiind unul dintre primele modele cu bandă de 160 MHz pentru AC.

Dacă routerul emite cu două antene și laptopul conectat la el are o singură antenă, nu poate recepționa decât un singur flux de date. Dacă vrei mai multe, ai nevoie de două antene și în laptop sau tabletă, iar așa ceva nu prea se fabrică (decât pentru N, momentan). Din acest motiv astfel de routere sunt utile atunci când la ele se conectează multe dispozitive simultan.

CÂT POATE PRINDE PE WIRELESS UN SINGUR DISPOZITIV?

V-am spus, recordul meu personal este de 195 Mbps pe un laptop de ultimă generație, lângă router. Am auzit și de 250 Mbps cu un singur dispozitiv.

La Barcelona, în februarie, Qualcomm tocmai demonstra că poate prinde aproape 600 Mbps cu un singur dispozitiv. Ei foloseau un telefon special construit, o unitate demo, rulau un software special de transfer și cine știe ce router special probabil ascuns sub masă. Așa, în condiții mega-speciale de test și cu echipament ne-comercial demonstrau aproape 600 Mbps. Cine știe când va ajunge și în laptopurile și tabletele noastre.

Așadar, nu vă entuziasmați încă, mai mult de 200 Mbps pe un laptop deja este minune. Pe AC în teorie o singură antenă îți poate asigura 433 Mbps, dar în practică n-am prins niciodată atât de mult pentru că routerul băga automat o modulație mai slabă și transmisiunea nu este perfectă.

Un alt motiv pentru care viteza efectivă este mai mică ține de felul în care sunt împachetate datele pentru a fi transmise. Ție ți se spune că s-a realizat o conexiune la 200 Mbps și poate chiar atâția biți se transferă în fiecare secundă, dar datele utile ție sunt împachetate împreună cu alți biți ce reprezintă adrese, numărul pachetului șamd. Este asemănător cu Poșta Română, unde datele utile (scrisoare sau produsul) sunt transportate introduse într-un plic sau o cutie, împreună cu timbre, etichete și “fâșâitoare” de protecție, care toate măresc dimensiunea coletului respectiv.

[mai mult...]

Care sunt diferențele între caracteristicile și scenariile aplicațiilor între diferitele switch-uri serial?

Există switch-uri gestionabile L2 / L3, switch-uri Smart, switch-uri Easy Smart și switch-uri negestionabile în site-ul oficial TP-Link, acest articol va oferi un scurt rezumat al caracteristicilor și scenariilor de aplicare ale switch-urilor respective.

Switch negestionabil

Nu puteți configura switch-ul negestionabil, deoarece nu acceptă nici o interfață de configurare sau opțiuni de configurare. Este plug-and-play, deci trebuie doar să conectați direct computerul sau alte dispozitive de rețea la switch-ul negestionabil. Prin urmare, dacă nu aveți nevoie de funcții L2, dar trebuie doar să extindeți numărul de porturi Ethernet, switch-ul negestionabil este switch-ul corect pentru dvs.

Switch Easy Smart

Puteți utiliza utilitarul sau interfața Web (Web numai pentru TL-SG1016DE și TL-SG1024DE) pentru a gestiona switch-ul Easy Smart și pentru a configura setările de bază, cum ar fi VLAN, QoS și câteva caracteristici L2, cum ar fi LAG, Snooping IGMP și Port Mirroring. Dacă nu sunt necesare aplicații avansate, switch-ul Easy Smart ar trebui să fie cea mai bună alegere pentru dumneavoastră. În mod normal, un switch Easy Smart se găsește într-o casă, în SOHO sau în firmele mici.

Switch Smart

Switch-ul Smart poate fi gestionat prin interfața Web, Telnet, SSH și SNMP. Acesta suportă mult mai multe caracteristici L2 și un QoS mai bun decât un switch Easy Smart. În plus, switch-ul Smart acceptă funcții mai avansate precum protocolul ACL și Spanning Tree, dacă doriți să oferiți o soluție pentru o companie mică sau un coleg cu un preț mai mic, este dispozitivul indispensabil.

Switch gestionabil L2

Switch-ul gestionabil L2 are un port de consola pentru CLI (Command Line Interface), are toate căile de administrare și caracteristicile avansate pe care switch-ul Smart le are, în plus, switch-ul gestionabil L2 are caracteristici abundente VLAN și Multicast, precum și cluster pentru stivuire logică și securitate a rețelei Inclusiv 802.1X și binding IP-MAC. Deci, puteți utiliza switch-ul gestionabil L2 pentru a construi o rețea de reziliență și disponibilitate sau chiar pentru a crea o mică rețea de acces ISP.

Switch gestionabil L3

Switch-ul L2 poate funcționa numai în Layer 2 – Data Layer Link al modelului OSI. Switch-ul Layer 3 are câteva funcții L3 la fel ca un router tradițional – rutare statică, protocol de rutare precum OSPF și ECMP, protocol de rutare multicast și releu DHCP.

În comparație cu un router tradițional, switch-ul L3 are costuri mai mici, dar performanțe mai bune în viteza de rutare a pachetelor, deoarece switch-ul Layer 3 trasează pachetele prin hardware-ul său – ASIC în loc de CPU, odată ce a învățat adresa IP, va transmite pachetele prin portul respectiv astfel reducând timpul. Este folosit în principal în stratul central al unei rețele de afaceri mijlocii, oferind o performanță mai bună de switching hardware în rutare.

[mai mult...]