Analiză

Cum se colectează date din registrul Windows folosind Intune

Această funcționalitate a fost anunțată pentru prima dată odată cu lansarea din iulie (2607) a Microsoft Intune, permițând administratorilor să colecteze date din registru fără a mai fi nevoie de scripturi PowerShell personalizate, colectarea datelor realizându-se prin intermediul Microsoft Device Inventory Agent.

Cu ajutorul acestei noi funcționalități, administratorii IT pot colecta în mod nativ date selectate din registrul HKEY_LOCAL_MACHINE și le pot vizualiza pentru fiecare dispozitiv în inventarul dispozitivelor. Astfel, puteți verifica dacă valorile așteptate din registru există după implementarea politicii. Este o funcționalitate foarte utilă și cred că va fi una dintre cele mai populare funcții din Microsoft Intune. Colectarea datelor din registru de către Intune în inventarul dispozitivelor este inclusă în Microsoft Intune Plan 1.

Nota Bene: La lansarea inițială, datele din registru apar în inventarul dispozitivelor pentru fiecare dispozitiv în parte. Aceasta înseamnă că va trebui să vizualizați datele inventariate accesând fiecare dispozitiv în parte. Microsoft a indicat, de asemenea, că se așteaptă ca experiențele de raportare și explorare mai ample să se extindă în timp.

[mai mult...]

Personalizarea numelui folderului root de sincronizare OneDrive folosind Intune

În mod implicit, numele folderului vizibil pentru utilizator este „OneDrive – {numele organizației}”. Scurtarea acestui nume mărește lungimea disponibilă a căii pentru folderele și fișierele imbricate și asigură coerența mărcii pe toate dispozitivele gestionate.
Când utilizatorii sincronizează OneDrive pe Windows, numele implicit al folderului apare de obicei ca „OneDrive – {numele organizației}”. Acest lucru funcționează bine în multe medii, dar uneori organizațiile doresc un format de denumire mai clar și mai ușor de recunoscut, din motive de branding, consecvență sau simplitate a asistenței. Aici intervine Intune, ajutându-vă să configurați un nume unic al organizației afișat de OneDrive utilizatorilor.

Rețineți că, atunci când aplicați această configurație prin Intune, aceasta modifică, practic, numele afișat pentru folderul rădăcină OneDrive sincronizat în File Explorer. Aceasta nu afectează folderele OneDrive ale conturilor personale Microsoft.

Nota Bene: Nu este necesar să importați fișierele șablon ADMX pentru OneDrive, deoarece cele mai recente setări pentru OneDrive sunt deja incluse în catalogul de setări. Importul este necesar doar dacă nu puteți găsi o politică specifică pe care o căutați.

De ce să setați un nume personalizat pentru folderul OneDrive?

Din câte cunoastem, pentru majoritatea utilizatorilor, numele folderelor reprezintă un detaliu minor și nimeni nu le acordă atenție în timpul activității. Pentru echipele IT, acestea fac adesea diferența între „totul pare standardizat” și „de ce fiecare captură de ecran de la departamentul de asistență arată diferit?”. O mică ajustare, dar una care conferă implementărilor la nivel de întreprindere un aspect mai bine gândit.

Dacă conduceți o organizație, iată câteva motive pentru care ar trebui să le sugerați utilizatorilor OneDrive să ia în considerare schimbarea numelui vechi al directorului rădăcină de sincronizare.

  • Menținerea consecvenței mărcii pe toate dispozitivele gestionate.
  • O experiență de utilizare mai simplă, cu un nume de folder mai prietenos.
  • Documentație de asistență și capturi de ecran mai ușor de realizat.
  • O distincție clară atunci când utilizatorii lucrează cu mai mulți chiriași sau biblioteci sincronizate.

Ce politică Intune controlează acest aspect?

Microsoft Intune oferă o setare administrativă cunoscută sub numele de „Setare nume personalizat pentru folderul OneDrive”, care vă permite să definiți numele de afișare al organizației care apare în folderul OneDrive local. De obicei, aceasta se configurează prin politica Catalog de setări.

Conform descrierii politicii, dacă activați această setare și furnizați un nume personalizat pentru folder, OneDrive va utiliza acel nume la crearea folderului rădăcină de sincronizare pentru utilizatorii noi. Dacă nu configurați această setare, se va utiliza numele implicit al folderului. Când dezactivați această setare, numele folderului va reveni la „OneDrive – {numele organizației}“.

Utilizatorii existenți care au un nume de folder personalizat trebuie să-și deconecteze și să-și reconecteze contul pentru ca modificările să intre în vigoare, aceasta fiind o cerință a aplicației OneDrive, nu a politicii.

Cerințe preliminare

  1. Înregistrare: Asigurați-vă că dispozitivele Windows sunt înregistrate în Intune. Consultați ghidul de înregistrare Windows 11 în Intune. Utilizatorii trebuie să se autentifice cu un cont de serviciu sau școlar.
  2. Permisiuni: Cont de utilizator care face parte din rolul încorporat „Global Admin” sau „Policy and Profile Manager” din Microsoft Intune.
  3. ID-ul tenantului: Politica pe care o vom configura necesită introducerea ID-ului tenantului. Prin urmare, aceasta este o cerință prealabilă importantă, iar în secțiunea următoare voi arăta unde se poate vedea ID-ul tenantului.
  4. Aplicația OneDrive: Aplicația OneDrive trebuie să fie instalată pe dispozitivele finale pe care intenționați să implementați politica. De asemenea, asigurați-vă că aplicația OneDrive este actualizată la cea mai recentă versiune.

Reguli și restricții privind denumirea

Înainte de a configura politica în cadrul organizației dvs., asigurați-vă că cunoașteți regulile de denumire pentru folderul rădăcină OneDrive și limitările aferente.

  • Trebuie să introduceți cel puțin un caracter pentru numele folderului personalizat.
  • Alegeți un nume care să corespundă identității companiei dvs. și, pe cât posibil, alegeți unul scurt.
  • Calea completă a folderului rădăcină de sincronizare OneDrive (de exemplu, C:\Users{alias}\OneDrive – {numele organizației}) nu poate depăși 120 de caractere.
  • Numele folderelor personalizate nu pot conține caractere nevalide pentru folderele Windows.
  • Cel mai important, numele folderului personalizat nu poate fi „OneDrive”. Va apărea un conflict, iar politica ar putea să nu se aplice în cele din urmă.
  • De asemenea, nu sunt permise spațiile la începutul și la sfârșitul numelor de fișiere sau de foldere.

Găsiți ID-ul de tenant Microsoft Entra

Există mai multe modalități de a găsi ID-ul de tenant Microsoft Entra, iar cea mai simplă este să îl obțineți din Centrul de administrare Entra ID.

  • Conectați-vă la Centrul de administrare Microsoft Entra.
  • Accesați Entra ID > Overview.
  • În secțiunea Basic Information, puteți găsi ID-ul de tenant.
  • Copiați ID-ul de tenant în Notepad sau în orice editor de text; se va folosi în timpul configurării politicii.
[mai mult...]

Cum se schimbă organizatorul întâlnirii în Outlook folosind metoda de administrare cu Powershell

Dacă ați fost vreodată nevoiți să încheiați colaborarea cu o persoană care organiza jumătate din întâlnirile recurente din companie, cunoașteți problema. Seria de întâlniri continuă, participanții primesc în continuare notificări, dar organizatorul nu mai este.

Nu exista o soluție clară pentru a remedia această situație. Fie anulați întâlnirea și rugați pe cineva să o creeze din nou de la zero, fie vă împăcați cu existența unui organizator „fantomă” atâta timp cât adresa de e-mail rămânea activă. Acum lucrurile s-au schimbat. Microsoft a introdus în sfârșit o modalitate de a transfera dreptul de proprietate asupra meeting-urilor.

Problema legată de schimbarea proprietarului unei întâlniri

Outlook și Teams nu au avut niciodată un buton de „transfer al proprietății” pentru întâlniri. Teams îți permite să adaugi coorganizatori, iar Outlook îți permite să delegi accesul la calendar, dar niciuna dintre aceste opțiuni nu transferă efectiv proprietatea.

Așadar, singura opțiune era să anulezi seria de întâlniri și să rogi pe altcineva să o recreeze, ceea ce duce la pierderea istoricului de prezență, a componentelor Loop și a elementelor legate de întâlnirile/meetings din Teams.

O soluție alternativă folosită de unele organizații era programarea întâlnirilor recurente importante dintr-o căsuță partajata/shared maillbox, în loc de una personală. În acest fel, nu era nevoie să se schimbe niciodată proprietarul. Funcționează, dar înseamnă să planifici dinainte pentru o problemă care nici nu ar fi trebuit să existe.

Cerințe

Înainte de a putea utiliza cmdletul, asigurați-vă că îndepliniți următoarele condiții:

  • Modulul PowerShell ExchangeOnlineManagement, versiunea 3.10 sau o versiune ulterioară, instalat
  • Cel puțin rolul de administrator Exchange Online.
  • Conectați-vă inainte de orice la Exchange Online in Powershell ca de obicei:

Connect-ExchangeOnline

[mai mult...]

Detecție phishing cu RAG local – reducere fals-pozitive prin bază de cunoștințe cu campanii cunoscute

Detecția de phishing cu un LLM simplu (prompt direct către model) funcționează, dar generează fals-pozitive: emailuri legitime cu ton urgent sunt marcate greșit ca phishing, iar modelul nu are context despre campaniile specifice care vizează organizația.

Această soluție adaugă un strat RAG peste detecția existentă: o bază de cunoștințe locală cu exemple de phishing confirmate, emailuri legitime cunoscute (newsletter-e interne, notificări de sistem) și politici interne. Modelul compară emailul suspect cu exemplele similare înainte de a da verdictul — rezultat: mai puține alarme false și motivare explicită bazată pe cazuri concrete.

[mai mult...]

Cum se importă date din Excel(XLSX) într-un script PowerShell

Există două metode populare de accesare a datelor dintr-un fișier Excel din PowerShell:

  • Folosind obiecte COM (necesită instalarea Microsoft Excel pe computer)
  • Folosind modulul terț Import-Excel (poate fi utilizat fără a instala aplicația Excel)

Conditii preliminare

Microsoft Excel instalat
Windows PowerShell sau PowerShell 7(Windows)

Modulul PowerShell ImportExcel

  • Install-Module -Name ImportExcel -Scope CurrentUser -Force
  • Import-Module ImportExcel
  • Get-Module ImportExcel
[mai mult...]

Configurarea Uptime Kuma pentru monitorizarea serviciilor și serverelor

În infrastructurile IT și mediile Home Lab este importantă monitorizarea disponibilității serviciilor și serverelor pentru identificarea rapidă a eventualelor întreruperi.

Uptime Kuma este o soluție open-source care permite monitorizarea serviciilor prin HTTP, HTTPS, TCP, Ping și alte metode, oferind notificări și statistici într-o interfață web intuitivă.

Verificare Docker:

docker --version
mkdir uptime-kuma
cd uptime-kuma

Pasul 2 – Instalarea Uptime Kuma

Pornim containerul Docker:

docker run -d \
--restart=always \
--name uptime-kuma \
-p 3001:3001 \
-v uptime-kuma:/app/data \
louislam/uptime-kuma:latest

Verificăm funcționarea:

docker ps

Pasul 3 – Accesarea interfeței web

În browser accesăm:

http://IP_SERVER:3001

La prima accesare va fi afișată pagina de configurare inițială.

Pasul 4 – Crearea contului de administrator

Se configurează:

  • Username
  • Parolă

După finalizare se va deschide interfața principală.

Pasul 5 – Crearea unui monitor HTTP

Selectăm:

Add New Monitor

Tip monitor:

HTTP(s)

Completăm:

  • Friendly Name
  • URL monitorizat
  • Interval verificare

Exemplu:

https://google.com

Salvăm configurația.

Pasul 6 – Crearea unui monitor Ping

Selectăm:

Add New Monitor

Tip monitor:

Ping

Exemplu:

8.8.8.8

Salvăm configurația.

Pasul 7 – Configurarea notificărilor

Accesăm:

Settings -> Notifications

Uptime Kuma suportă multiple metode de notificare:

  • Email
  • Telegram
  • Discord
  • Slack
  • Microsoft Teams
  • Webhook

Se configurează metoda dorită și se efectuează un test.

Pasul 8 – Vizualizarea statisticilor

După configurarea monitoarelor, Uptime Kuma va afișa:

  • Disponibilitatea serviciilor
  • Timpul de răspuns
  • Istoricul incidentelor
  • Grafice de uptime

Se oprește temporar unul dintre serviciile monitorizate și se verifică:

  • apariția alertei în dashboard;
  • primirea notificării configurate;
  • înregistrarea incidentului în istoric.
[mai mult...]