Situatie
Endpoint / Endpoint Security
În primul și în primul rând, ce este un endpoint? În trecut, un endpoint era orice device personal folosit de un utilizator final ca un computer, laptop sau dispozitiv portabil (ex: smartphone, tabletă). Acum endpoint-urile includ IoT – Internet Of Things, care cuprind și tot felul de dispozitive inteligente precum un termostat deștept sau frigider inteligent.
În primul și în primul rând, ce este un endpoint? În trecut, un endpoint era orice device personal folosit de un utilizator final ca un computer, laptop sau dispozitiv portabil (ex: smartphone, tabletă). Acum endpoint-urile includ IoT – Internet Of Things, care cuprind și tot felul de dispozitive inteligente precum un termostat deștept sau frigider inteligent.
Cum am securizat endpoint-urile și de ce este securitatea endpoint-urile așa de importantă?Endpoint-urile au fost un punct ușor de pătrundere într-o rețea. De ce să încerci să ocolești un firewall / zid de protecție când poți pur și simplu să exploatezi prin inginerie sociala, utilizatorii creduli si neglijenti?
Pe măsură ce conexiunile online s-au extins, la fel s-a extins și numărul vectorilor de atac asupra endpoint-urilor, oferindu-le atacatorilor mai multe oportunități de exploatare.
Înainte ca rețelele să fie conectate la internet, actorii malițioși se bazau pe dischete pentru a răspândi malware. O dischetă infectată introdusă într-un computer ar fi infectat acel computer. Mai târziu, asta ar fi inclus dispozitivele de stocare portabil precum CD-urile, DVD-urile și USB-urile. După cum îți poți imagina, acest vector de atac era limitat în domeniul său de aplicare.
Primele produse de Securitate Endpoint au fost antivirușii (știm sau am auzit cu toții de umbreluța) sau AV. Programe software care scanează dispozitivele sau hard drive-ul de malware. Erau pe baza de semnătură asta însemnând că antivirusul caută caracteristici specific ale virusului. Dacă a găsit ceva care avea acele caracteristici specific, ar fi băgat lucrul respectiv în carantină sau l-ar fi șters.
Toate astea s-au schimbat atunci când rețelele cartierelor și ale business-urilor s-au conectat la internet. Mai mulți vectori de atac au devenit disponibili pentru infractorii cibernetici, vectori precum: phishing, website-uri malițioase/infectate, și rețelele de socializare.
Aceste oportunități au proliferat numarul de malware – de la zeci de mii într-un singur an la sute de mii într-o singură zi. De asemenea, actorii răi intenționați au început să exploateze breșele de Securitate în sistemele de operare, aplicații ca web browerul și chiar și aplicații precum MS Word, mai precis, documente MS Word. Adăugând aceste probleme la extinderea suprafeței de atac a făcut ca natura programelor malițioase să se schimbe.
Malware-ul Polimorf sau programele malware polimorfe sunt concepute să se schimbe de unele singure, imitând viruși care se mutează în lumea naturala, reala (cand un virus isi schimba forma, procesul acesta se numeste mutatie, iar malware-ul polimorf face acest lucru pentru a evita detectarea). Asta însemnând că antivirușii pe bază de semnătură nu au mai fost complet eficienți.
Odată cu venirea acestora au venit și platformele de protecție a endpoint-urilor (sau EPP), care au fost intenționate în prevenirea atacurilor malware pe bază de fișiere și în implementarea controalelor preventive. Metodă folosită pentru a oprii malware-ul înainte de a fi executat și a infecta un endpoint. Malware-ul pe bază de fișier este un fișier descărcat pe un device, iar atunci când este deschis, rulează cod malițios sau un script.
EPP furnizează mult servicii concentrate pe prevenire, precum anti-virus, firewall, filtrare web, protecție de date prin encripție și control al device-ului. Controlul device-ului (device control) este o tehnologie care furnizează Securitate încorporată și detectează, autorizează și securizează dispozitivele de stocare portabile. Web Filtering (sau filtrarea web) este o tehnologie care le permite administratorilor de rețea pentru a controla ce tip de site ai voie să vizitezi.
Oricum, niciuna din aceste tehnici s-au dovedit a fi soluția ultimă pentru infecțiile endpoint-urilor. La timpul respectiv, filtrarea web era considerata cea mai buna soluție împotriva programelor malware de pe web. Posibilitatea rămasă a fost că malware-ul putea “poza” drept reclama pe un site legitim.
Luând în considerare evoluția continua și complex a acestor metode de atac și a expansiunii suprafeței de atac, profesioniștii în Securitate cibernetică au ajuns rapid la concluzia că este literalmente imposibil să previi toate infecțiile malware, iar atunci o nouă strategie a fost dezvoltată pentru a apăra endpoint-urile în paralelă cu dezvoltarea EPP. Acea nouă strategie este numită Endpoint Detection and Response (sau EDR).
EDR este un software folosit pentru a detecta, investiga și răspunde activitaților suspicioase pe endpoint-uri. A început a o unealtă de investigare criminalistică, și a furnizat analiștilor de Securitate informații despre amenințări și unelte de care era nevoie pentru a analiza un atac și a identifica indicatorii de compromitere, sau IoC – Indicators Of Compromise. Analiștii au fost apoi capabili să detecteze malware, unii pe care chiar rămâneau nedetectați în rețele vreme de luni sau chiar ani de zile. În loc de a investiga un atac pentru a învăța despre anatomia acestuia, unealta a fost folosită pentru a detecta un atac care se petrecea în timp real.
Unelte de remediere au fost de asemenea adăugate cee ace le-a permis analiștilor în a cere mai multe informații de la endpoint-uri, bana procese, izola endpoint-uri și bloca adrese IP specific. EDR a crescut într-o adevărată soluție de detectare și răspuns, dar nu era impecabilă, fără probleme.
Prima generație de EDR a folosit în principal metode manuale care consumau timp și și erau prea încete pentru amenințările rapide precum ran$0mw4r3-ul. Lipsa de integrare cu alte soluții de Securitate i-a redus capacitatea de a răspunde efficient și în timp util. Configurarea și folosirea EDR-ului necesita un nivel ridicat de experiență și analiștii au folosit o multitudine de alerte, multe care erau, în principal, alerte false-positive și din păcate și acest lucru era o pierdere de timp pentru analisti.
Vânzătorii au atenuat partial aceste probleme prin introducerea unui Sistem de Detectare și Răspuns Gestionat (managed detection and response, sau MDR), care performa alerte de bază și îi notifica pe analiști prin email. Chiar și așa, EDR a rămas prea încet și prea complicat pentru a devenii o unealtă standard în arsenalul programelor de Securitate endpoint.
A doua generație de EDR a adresat aceste probleme. A fost conceput pe baza de politici și automat. Având playbook-uri costumizabile, analiștii puteau acum direcționa EDR-ul pentru a remedia ambele probleme atât imediat cât și automat. Pe lângă asta, analiști puteau instruii EDR-ul să răspundă întrun Mod Specific pentru a detecta un program sau un script care avea un comportament neobișnuit. Activitațile malițioase activau automat block-uri care preveneau exfiltrarile de date, encripția și încercările atacatorilor de a se infiltra în rețea. Pot oprii și derula înapoi ransomeware-ul în timp real fără a fi necesară ștergerea dispozitivului sau întreruperea continuității afcerii/organizației.
Profesioniștii în Securitate au realizat rapid avantajele combinării tehnologiei EDR și EPP și majoritatea definițiilor acum include ambele caracteristici. Un singur agent integrat poate prevenii majoritatea malware-ilor pe bază de fișier la faza de pre-infecție, pre-execuție, pe când detectarea și răspunzând malware-ului evada prevenția la etapa după-infecție. O soluție EPP și EDR combinată, de asemenea, șterge integrarea îngrijorărilor și simplifică configurarea și managementul pentru analiști.
Software-ul EPP și EDR include alte controale preventive pentru a îmbunătății igiena securității, precum alerte către analiști când endpoint-urile nu au ultimul patch de Securitate sau rulează aplicații nesigure. Identificând vulnerabiltățile critice, echipele de Securitate investighează amenințările și aplică patchurile virtuale sau crează politici pentru a aplica restricții către endpoint-uri până când un patch este instalat. În plus, machine learning (ML) este inclus ca parte a capabilitaților AV-ului și ajută detectarea de malware în faza pre-execuție.
Capabilitățile de detectare și răspuns nu se aplică doar endpoint-urilor, ci și întregii infrastructure. Acest lucru este numit extended detection and response (sau XDR). XDR implementează tehnologie cu inteligență artificială adițională pentru a furniza detecție și răspuns la viteză înaltă pentru a securiza nu doar endpoint-urile, ci și rețelele și layer-ul de acces și de cloud.
Produsele de Securitate Endpoint FortiNet sunt FortiClient și FortiEDRTM. Endpoint-ul care rulează FortiClient este integrat pe de-a-ntregul cu alte produse de Securitate care impart datele și sunt manageriate central în cee ace este numit Fortinet Security Fabric. Produsul XDR Fortinet se numește FortiXDRTM.
Resurse:
Fortinet//NSE 2 – Network Security Associate (free certificate upon completion)
Fortinet//NSE 2 – Endpoint Security (free certificate upon completion)
Fortinet//NSE 2 – Network Security Associate (free certificate upon completion)
Fortinet//NSE 2 – Endpoint Security (free certificate upon completion)
Leave A Comment?