Pentru ca un dispozitiv să poată comunica în afara rețelei locale, în altă rețea, trebuie să cunoască modul în care ajunge la acea rețea. Acest mod este specificat prin rute. O rută descrie unui dispozitiv ce cale să urmeze pentru a ajunge la rețeaua destinație.

Procesul de rutare constă în primirea unui pachet, investigarea tabelei de rutare, descoprirea rutei corespunzătoare și rutarea pachetului, adică transmiterea pachetului mai departe conform rutei.

Rutele se găsesc în tabela de rutare și constau din două elemente:

1. partea de match: adresa de rețea destinație (adresă și mască de rețea)
2. partea de acțiune: următorul dispozitiv de rutare (next hop) (sau interfața de ieșire)

În momentul în care un dispozitiv care rutează (un ruter) primește un pachet, extrage adresa IP destinație, localizează adresa de rețea destinație în tabela de rutare și apoi rutează (dirijează, retransmite) pachetul către următorul ruter (next hop). Procesul se reia pe următorul ruter până când pachetul ajunge la destinație.

Rutarea este un proces care are loc la nivelul 3 (Rețea) din stiva OSI, lucrând cu adresa IP.