How to Access Advanced recovery options in Windows 10

  1. Start your Windows 10 machine, and quickly shut it down before it reaches or if it is at boot screen. Do this two times repeatedly.
  2. On the third time, Windows 10 will automatically go in to recovery mode showing below mentioned screen. Now press Esc key for recovery options.

  1. Next, you’ll see Please wait screen. Wait for few moments, so that Windows prepares for recovery options.

  1. Then under Choose an option screen, click Troubleshoot option.

  1. Moving on, under Troubleshoot, select Advanced options.

  1. Finally, we’ve reached Advanced options which is also known by name of recovery options.

Command Prompt: This option will help you to open recovery mode Command Prompt. You can use regedit command to open Registry Editor directly from Command Prompt. So registry configuration can be edited by this way, without booting the operating system.

[mai mult...]

Cauze pentru eroarea “Startup Repair couldn’t repair your PC”

Cauze posibile ale erorii:

Coruperea sistemului de fișiere: Sistemul de fișiere al hard disk-ului poate fi corupt din diverse motive, cum ar fi întreruperi de curent sau închideri neașteptate ale sistemului.

Probleme ale sectorului de boot: Sectorul de boot este o parte crucială a hard disk-ului care conține informații esențiale pentru pornirea sistemului de operare. Dacă acest sector este corupt sau defect, sistemul nu poate fi încărcat corect.

Defecțiuni hardware: Erorile de pornire pot fi cauzate și de probleme hardware, cum ar fi erori ale memoriei RAM sau ale hard disk-ului.

Infecții cu malware: Unele programe malware pot afecta grav sistemul de operare, conducând la erori de pornire.

Soluții posibile pentru remedierea erorii:

  • Utilizarea funcției “System Restore” (Restaurare sistem):
  • În timpul procesului de pornire, poți accesa opțiunea “System Restore” din meniul de recuperare a sistemului (F8 sau Shift + F8).
  • Selectează un punct de restaurare anterior înainte de apariția erorii și urmează instrucțiunile pentru a restaura sistemul la acea stare.
  • Utilizarea funcției “Startup Repair” (Reparare pornire):
  • Din meniul de recuperare a sistemului, alege opțiunea “Startup Repair”.
  • Sistemul va încerca să detecteze și să remedieze automat problemele care împiedică pornirea corectă a sistemului de operare.
  • Verificarea integrității hard disk-ului:
  • Folosește comanda CHKDSK (Check Disk) din linia de comandă sau folosește utilitare de verificare a discului pentru a scana și a repara eventualele erori de pe hard disk.
  • Reinstalarea sistemului de operare:

Dacă niciuna dintre soluțiile de mai sus nu funcționează, poți opta pentru reinstalarea completă a sistemului de operare. Asigură-te că ai o copie de rezervă a datelor importante, deoarece acest proces va șterge toate datele de pe unitatea de sistem.

[mai mult...]

Cum funcționează încărcarea wireless inversă

Încărcarea fără fir, cunoscută și sub denumirea de încărcare inductivă, este capacitatea de a încărca un dispozitiv prin inducție electromagnetică prin intermediul a două bobine metalice. În cazul smartphone-urilor, o bobină se află în încărcătorul wireless, iar cealaltă în spatele telefonului.

Încărcarea wireless inversă permite telefonului dvs. să trimită energia înapoi în același mod în care a venit, astfel încât să puteți încărca un alt dispozitiv. Acest lucru se face prin plasarea celui de-al doilea dispozitiv, cum ar fi un alt telefon sau o pereche de căști alimentate cu baterii, pe partea din spate a telefonului dumneavoastră. Aceasta este una dintre modalitățile ascunse de încărcare fără fir a unui telefon.

Ambele dispozitive trebuie să aibă o bobină metalică sau, altfel spus, ambele dispozitive trebuie să fie capabile de încărcare fără fir. Nu puteți utiliza încărcarea wireless inversă pentru a alimenta un dispozitiv care trebuie să fie conectat la priză pentru a se încărca.

Cum se utilizează încărcarea wireless inversă

Există o mare probabilitate să trebuiască să activați manual încărcarea wireless inversă înainte de a putea pune un alt telefon pe spatele celui al dumneavoastră.

Modul de activare a acestei funcții variază în funcție de dispozitiv, diferiți producători folosind nume diferite pentru această funcționalitate. În cele mai multe cazuri, puteți găsi caracteristica căutând în Setări > Baterie.

  • Pe un telefon Google Pixel, mergeți la Settings > Battery > Battery Share și apăsați comutatorul.
  • Pe Motorola Edge+, în schimb, această funcție se găsește sub denumirea “Power Sharing”. Activați funcția accesând Settings > Battery > Power Sharing (Setări > Baterie > Partajare energie).
  • Între timp, încărcarea wireless inversă este cunoscută sub numele de Wireless PowerShare pe un dispozitiv Samsung Galaxy.
  • Pe un iPhone 15 sau mai târziu, căutați un comutator pentru a activa încărcarea wireless inversă după ce vă îndreptați către Settings > Battery > Wireless Charging.

Indiferent de telefonul pe care îl folosești, funcția funcționează în mod similar. Întoarceți telefonul cu fața în jos și așezați un alt telefon (așezat cu fața în sus) deasupra telefonului dvs. Doriți ca spatele lor să atingă același punct sensibil pe care trebuie să îl atingeți pentru ca încărcarea wireless să funcționeze pe o placă de încărcare wireless Qi. Videoclipul de mai jos realizat de Samsung reprezintă procesul general, indiferent de marcă.

Cât de rapidă este încărcarea wireless inversă?

În cele mai multe cazuri, încărcarea wireless nu transferă energia la fel de rapid ca o conexiune directă prin cablu, iar încărcarea wireless inversă nu face excepție. Când lăsați un alt dispozitiv pe spatele telefonului dvs., așteptați-vă ca procesul să dureze ceva timp.

Vitezele de încărcare wireless inversă sunt, în general, limitate la 5 W. Un încărcător de 60 W poate reda energia de jumătate de zi unui telefon în câteva minute. În schimb, o jumătate de oră de încărcare la 5W poate să vă lase pe dinafară. Chiar și o placă de încărcare wireless obișnuită poate oferi viteze de câteva ori mai rapide.

Astfel de viteze lente, combinate cu consumul de energie al bateriei sursă, înseamnă că încărcarea wireless inversă este mai potrivită ca formă de alimentare de rezervă. Vă poate ajuta la nevoie, dar nu va fi principalul mod în care majoritatea oamenilor își încarcă dispozitivele.

Cu excepția acestui lucru – uneori puteți încărca wireless inversat un dispozitiv, cum ar fi o pereche de căști, în timp ce dispozitivul principal este conectat la priză. Acest lucru transformă, în esență, telefonul dvs. într-o placă de încărcare wireless. Având în vedere cât de mici sunt bateriile pentru căști, încărcarea wireless inversă nu este o modalitate rea de a menține ambele dispozitive încărcate în același timp și înseamnă că aveți nevoie doar de un singur cablu de încărcare.

[mai mult...]

Microsoft începe să testeze Wi-Fi 7 în Windows 11

Standardele Wi-Fi moderne sunt un pic confuze. Am petrecut ultimul deceniu folosind Wi-Fi 5, dar producătorii de hardware și furnizorii de servicii de internet fac acum presiuni pentru o tranziție la Wi-Fi 6 și Wi-Fi 6E. Aceste standarde de conectivitate de ultimă generație oferă viteze de până la 9,6 Gbps, o creștere de aproape trei ori față de viteza maximă a Wi-Fi 5. Platforma Wi-Fi 6E utilizează, de asemenea, banda de 6GHz – o nouă “bandă” pentru traficul de internet care reduce congestia rețelei.

Viteza medie a internetului la domiciliu în Statele Unite este de numai aproximativ 224 Mbps. Prin urmare, foarte puține locuințe pot profita pe deplin de Wi-Fi 6 sau 6E. Însă unele laptopuri și smartphone-uri de vârf se mândresc acum cu conectivitatea Wi-Fi 7, care oferă un debit maxim teoretic de peste 40Gbps. Performanța în lumea reală va varia, iar majoritatea routerelor Wi-Fi 7 anunță doar viteze wireless de 19Gbps, deși este clar că Wi-Fi 7 este complet exagerat pentru o persoană obișnuită în 2024.

Cu toate acestea, există deja produse Wi-Fi 7 pe piață. Iar unele dintre aceste produse sunt laptopuri cu Windows 11. Microsoft are responsabilitatea de a deservi întreprinderile și persoanele fizice care cer conectivitate Wi-Fi 7, așa că testează Wi-Fi 7 în Windows 11.

O lansare similară pentru Windows 10 pare puțin probabilă. Am auzit mai multe zvonuri despre Wi-Fi 7 în Windows 10 – unele pozitive, altele negative. Dar producătorii nu livrează laptopuri cu Windows 10 cu carduri Wi-Fi 7, iar routerele Wi-Fi 7 vor fi încă relativ rare când Windows 10 va ajunge la sfârșitul ciclului de viață în octombrie 2025. Dacă Microsoft decide să extindă această binecuvântare la Windows 10, de ea va beneficia o parte minusculă a bazei de utilizatori de PC-uri.

Un exemplu de router care indeplineste standardele WiFi 7 ar fi:

Router Gaming Wireless ASUS ROG Rapture GT-BE98, BE25000, Quad-Band, Quad-Core 2.6GHz CPU, 256MB/2GB Flash/RAM, 10G dual-port, 2.5G quad-port, AiProtection Pro, RangeBoost Plus, AiRadar TX, VPN Fusion, multiple SSIDs, IPTV, Beamforming, RGB, AiMesh

WiFi 7 (IEEE 802.11be) aduce o serie de îmbunătățiri și extensii față de standardele anterioare, inclusiv WiFi 6/6E. Acesta introduce caracteristici revoluționare precum Operarea Multi-Link, latimea de banda de 320 MHz și 4K-QAM, oferind viteze mai rapide, latenta scăzută și o fiabilitate îmbunătățită. Routerul ROG Rapture GT-BE98 este conceput pentru a susține multiple dispozitive conectate și oferă până la saisprezece fluxuri WiFi simultane pentru a satisface nevoile de streaming video, jocuri și navigare în întreaga casă. Aceste îmbunătățiri includ, printre altele, latimea de banda ultralarga de 320 MHz și transmisia de date 4096-QAM de înaltă densitate.

De asemenea, introducerea Operatiunii Multi-Link (MLO) permite o conexiune mai rapidă și mai fiabilă, iar procesorul quad-core de 2,6 GHz și chipset-ul WiFi asigură performanțe superioare chiar și în cele mai solicitante scenarii.

[mai mult...]

Cum convertesti orice videoclip de pe YouTube in HDR cu placa Video NVIDIA RTX seria 30 sau 40

NVIDIA lansează acum RTX Video HDR, o tehnologie care convertește imaginile video din SDR în HDR. Puteți activa RTX Video HDR din panoul de control NVIDIA după ce ați descărcat cele mai recente drivere. De asemenea, puteți utiliza RTX Video HDR cu Video Super Resolution, o tehnologie AI care convertește conținutul de rezoluție redusă în 4K. Video Super Resolution necesită o placă video RTX din seria 30 sau 40.

Sistemul RTX Video HDR nu poate fi aplicat sistemului de operare Windows în ansamblu. Acesta poate fi folosit doar în Chrome și Edge. Cu toate acestea, caracteristica Super Video Resolution este compatibilă cu VLC, așa că am putea vedea RTX Video HDR în VLC la un moment dat. NVIDIA plasează ambele caracteristici sub umbrela “RTX Video”.

Ce este NVIDIA Video Super Resolution?

Lansată la începutul anului 2023, NVIDIA Video Super Resolution (VSR) este o tehnologie care poate folosi unitatea de procesare grafică NVIDIA (GPU) pentru a mări rezoluția video de joasă rezoluție redată în browserul web la rezoluții mai mari, cu pierderi minime de calitate.

De ce aveți nevoie pentru a utiliza Super Rezoluție video

Din păcate, nu toți cei care au un GPU NVIDIA pot profita de NVIDIA VSR. Iată de ce aveți nevoie:

  • Un GPU NVIDIA din seria 30 sau 40
  • Google Chrome sau Microsoft Edge (actualizat la cea mai recentă versiune)
  • Cele mai recente drivere NVIDIA Game Ready sau Studio Drivers

Nu este clar de ce sunt excluse GPU-urile din seria 20, deoarece aceste GPU-uri sunt, de asemenea, capabile de DLSS și, probabil, dispun de hardware adecvat pentru VSR, dar, deocamdată, utilizatorii RTX din prima generație nu au noroc.

Cum se utilizează NVIDIA VSR

Presupunând că aveți instalate cele mai recente drivere pentru GPU și Edge sau Chrome este actualizată, haideți să vedem cum să activăm și să folosim VSR. În primul rând, va trebui să deschideți “panoul de control NVIDIA”. Pentru a face acest lucru, faceți clic dreapta pe desktop. Faceți clic pe “Show more options” (Afișați mai multe opțiuni) dacă folosiți Windows 11.

Apoi, faceți clic pe “NVIDIA Control Panel” în meniul contextual de pe desktop.

În bara laterală a panoului de control, sub “Video”, selectați “Adjust video image settings” (Reglați setările imaginii video) și apoi bifați caseta “Super Resolution” (Super rezoluție) sub “RTX video enhancement” (Îmbunătățire video RTX).

În meniul derulant “Quality” (Calitate), alegeți calitatea de upscaling dorită. Un număr mai mare oferă o calitate mai bună, dar va avea un impact mai mare asupra GPU-ului.

După ce ați terminat, faceți click pe “Apply” și închideți panoul de control.

În continuare, deschideți browserul. Dacă a fost deja deschis, ar fi bine să îl închideți și să îl reporniți mai întâi. Navigați la un videoclip de streaming la alegere și alegeți orice nivel de calitate sub 4K. VSR funcționează cu videoclipuri între 360p și 1440p. Apoi, pur și simplu redați videoclipul în mod normal. Pentru cele mai bune rezultate, ar trebui să urmăriți videoclipul pe tot ecranul, deoarece VSR nu poate funcționa dacă fereastra video este prea mică.

Acum puteți economisi lățimea de bandă sau puteți mări imaginile video preferate de 1080p de pe YouTube pentru a se potrivi cu ecranul dvs. de înaltă rezoluție.

[mai mult...]

Ce este ChatGPT Plus?

Serviciul de abonament ChatGPT Plus este un nivel opțional cu plată care oferă acces constant la ChatGPT, chiar și în perioadele de cerere maximă. De asemenea, un abonament ChatGPT Plus oferă utilizatorilor acces prioritar la noile caracteristici și îmbunătățiri înainte ca acestea să fie lansate pentru publicul larg.

ChatGPT Plus reprezintă cel mai recent pas înainte în tehnologia chatbot AI de la OpenAI. Este un chatbot antrenat pe o gamă diversă de texte de pe internet și poate redacta e-mailuri, scrie cod Python, crea conținut scris, răspunde la întrebări triviale și chiar face un pic de meditații la diverse materii. Dar noul “Plus” semnifică ceva mai mult – un serviciu de abonament care oferă mai multe caracteristici și beneficii suplimentare față de versiunea gratuită a ChatGPT.

Deși inițial era disponibil doar pentru clienții din SUA, OpenAI a început să extindă disponibilitatea și în alte regiuni. Din păcate, dacă regiunea dvs. nu este încă suportată, nu puteți pur și simplu să ocoliți acest lucru cu un VPN. Va trebui să furnizați un număr de telefon pentru verificare.

ChatGPT Plus le oferă utilizatorilor acces la GPT-4, un model de limbaj mai avansat de la OpenAI. GPT-3.5 este, de asemenea, mult mai rapid folosind GPT Plus, ceea ce îl face mult mai util pentru activități precum editarea sau transformarea textului existent. Cu toate acestea, cea mai mare actualizare a caracteristicilor este integrarea menționată mai sus cu Bing, permițând chatbot-ului să ofere informații mai actualizate.

Integrarea Bing este un exemplu de “plugin” ChatGPT, dar abonații Plus au acces la o altă caracteristică beta sub forma Magazinului de pluginuri. Aici, furnizorii terți oferă ChatGPT acces la abilități speciale (cum ar fi matematica) sau la date (cum ar fi cercetarea științifică), astfel încât să puteți face lucruri mai specializate cu el.

Cum să obțineți ChatGPT Plus

Pentru a obține ChatGPT Plus este necesară actualizarea de la versiunea gratuită a ChatGPT, care poate fi efectuată din interfața web ChatGPT. După ce vă autentificați în contul dvs. (trebuie să creați unul), faceți click pe butonul “Upgrade to Plus” de deasupra numelui dvs. în colțul din stânga jos al paginii.

De aici, completați informațiile de plată și alte informații necesare pentru înregistrare.

[mai mult...]

How to stress test Raspberry Pi 4 in Windows 11

On the Windows platform, Raspberry stress tests can be performed using various methods. However, the most convenient one involves performing the same by accessing the Raspberry Terminal application through a Windows Subsystem for Linux (WSL).

1] Updating and installing the necessary applications

In Raspberry Pi 4, software applications are generally installed, updated, or removed using the Advanced Packaging Tool (APT). Before installing the application on the system, the package list needs to be updated to ensure the latest resources are being used.

Run the following command after opening the Raspberry terminal application:

sudo apt – get update

Sudo, or (Super User Do) is a command-line utility in Linux that allows users to run commands with super-user or administrative privileges by providing access to the root directory of the OS.

Once the APT is updated, let’s install the prerequisite software for the Stressberry applications in time.

Install Atlas:

Atlas is a library that helps Stressberry communicate with the sensors on Pi. It helps Stressberry communicate with the system hardware to execute instructions and collect the data it needs from the censors.

To install, the below-mentioned command can be entered in the terminal prompt:

sudo apt-get install libatlas-base-dev

Here is the meaning of all the options in the above command:

sudo: command to gain administrative or super-user privileges

apt-get install: Install a particular application package using APT.

libatlas: Library or package containing the programming functions or utilities of the Atlas application.

base: Core version of the library

dev: acronym of development

Instal Cairo:

To publish the stress test results, Stressberry depends on another application, Cairo, which provides graphics libraries to represent the test results visually.

sudo pip3 install cairocffi

pip3: is the package installer for Python 3, and

cairocffi: Python package for the Cairo Graphics Library, ensuring the installation of libraries and dependencies of the Cairo package in the Python 3 environment.

Install PyQt5:

To create the visual interface, Stressberry relies on the application PyQt5. Hence, installing it before Stressberry ensures that the tools needed for Stressberry’s visual interface are in place.

sudo apt-get install python3 -pyqt5

python3: Specifies the version of Python for which the package needs to be installed.

pyqt5: Libraries for creating desktop applications with a graphic user interface (GUI).

Read: How to update WSL Kernel on Windows

2] Install Stressberry

After installing all the prerequisites, Stressberry can then be installed by typing the below-mentioned command on the terminal

sudo apt install stress

followed by

sudo –H pip3 install –U stressberry

The first command installs the stress package on the system. Once installed, stress can be used as a command to impose the system’s load for the stress test.

The second command installs or upgrades the Python package Stressberry, wherein

-H: Ensures that the super user’s home directory is used for executing the command to avoid any potential permission issues for the generated files or changes in configuration as a result of installing the said package.

-U: Make sure that the latest version of the Stressberry is installed or upgraded in case any older version is already installed on the system.

Read: How to set up a Raspberry Pi module with default settings

3] Stress-tests execution

After completing the installation process, Stressberry can be started up through the below-mentioned command,

sudo stressberry –run out.dat

While running the application, this command records the CPU temperature and stores it in the file named out.dat, in the home directory.

Read: Best Raspberry PI4 ideas for Science Project

4] Record and display results

The program initially runs the CPU with minimum load to cool it down and then idles it for a while before stressing it with maximum load. After running it with a maximum load of about 5 minutes, the program releases the load and records the cool down.

The results of the test are recorded in the file out.dat. However, the results can also be published through a graph using the following command

sudo stressberry  -plot out.dat

[mai mult...]

Cum instalam Windows 11 fara conexiune la internet

Windows 11 necesită o conexiune activă la internet pentru a descărca actualizări esențiale și pentru a crea un cont în timpul procesului de instalare. Cu toate acestea, instalarea se va bloca la ecranul “Let’s connect you to a network” (Să vă conectăm la o rețea) dacă nu aveți o conexiune la internet.

  1. Verificați conexiunea dvs.

Pe ecranul “Let’s connect you to a network” (Să vă conectăm la o rețea), veți vedea numele conexiunilor disponibile. Cu toate acestea, dacă nu vă puteți conecta la niciuna dintre ele, fie că este vorba de Wi-Fi sau de conexiunea prin cablu, probabil că există o problemă cu conexiunea în sine.

Pentru a confirma că problema este legată de Wi-Fi, nu de computerul Windows, încercați să vă conectați smartphone-ul sau un alt dispozitiv la Wi-Fi și verificați dacă puteți accesa internetul de pe acesta. Dacă internetul nu funcționează nici pe acel dispozitiv, atunci se confirmă faptul că problema persistă la Wi-Fi-ul dvs. Soluția, în acest caz, este să reporniți routerul. Puteți chiar să vă contactați furnizorul de servicii de internet pentru asistență suplimentară.

Dacă folosiți o conexiune prin cablu, asigurați-vă că acesta nu este deteriorat și că este conectat în siguranță la ambele capete. Încercați să deconectați și să reconectați cablul pentru a vedea dacă acest lucru vă ajută.

Dacă totul eșuează, vă puteți conecta PC-ul Windows la internet folosind hotspotul mobil. Cu toate acestea, dacă hotspotul mobil nu se afișează nici pe ecranul de configurare a rețelei Windows, atunci acest lucru sugerează o problemă mai profundă cu setările de rețea ale computerului dumneavoastră, cu driverele sau cu alte componente interne.

Deoarece în prezent sunteți offline, va trebui să instalați Windows 11 fără o conexiune la internet. După ce instalarea Windows este finalizată, va trebui pur și simplu să reporniți computerul, iar la repornire, Windows va putea să se conecteze din nou cu driverele de rețea.

  1. Folosiți Promptul de comandă pentru a ocoli cerința de internet

Atunci când întâlniți ecranul “Let’s connect you to a network” (Să vă conectăm la o rețea), puteți executa comanda “OOBE\BYPASSNRO” în Command Prompt pentru a ocoli cerința de conectivitate în timpul procesului de instalare a Windows 11. Pentru a realiza acest lucru, apăsați Shift+F10 pentru a lansa Command Prompt în timp ce vă aflați pe ecranul “Let’s connect you to a network”.

În fereastra Command Prompt, tastați OOBE\BYPASSNRO și apăsați Enter.

Calculatorul va reporni apoi, solicitându-vă să selectați din nou regiunea și aspectul tastaturii. După aceea, veți ajunge la ecranul de configurare a rețelei. Totuși, de data aceasta, veți avea la dispoziție opțiunea “Nu am internet”, pe care puteți face clic pentru a continua procesul de instalare a Windows 11 fără o conexiune la internet.

Un lucru important de reținut aici este faptul că veți sfârși prin a crea un cont de utilizator local în loc de un cont Microsoft atunci când încercați să instalați Windows 11 fără o conexiune la internet. Cu toate acestea, puteți trece oricând la un cont Microsoft mai târziu.

  1. Încheiați procesul de conectare la rețea

Fluxul conexiunii de rețea este un proces esențial al Windows care detectează și configurează conexiunile de rețea de pe computerul dumneavoastră. Acest proces se execută în timpul instalării Windows 11 și se asigură că computerul dvs. are o conexiune la internet pentru descărcarea actualizărilor critice.

Cu toate acestea, dacă preferați să nu instalați actualizări în timpul instalării Windows și doriți să finalizați instalarea fără internet, puteți dezactiva procesul fluxului de conectare la rețea utilizând Task Manager. Pentru a face acest lucru, apăsați Shift+F10 pentru a lansa Command Prompt în timp ce vă aflați pe ecranul “Let’s connect you to a network” (Să vă conectăm la o rețea).

În fereastra Command Prompt, tastați taskmgr și apăsați Enter. Astfel, se va deschide fereastra Task Manager.

În Task Manager, faceți click dreapta pe procesul “Network Connection Flow” din fila Processes și selectați “End task” din meniul contextual.

Tastați exit în fereastra Command Prompt și apăsați Enter.

După aceea, ecranul “Let’s connect you to a network” (Să vă conectăm la o rețea) va dispărea și veți putea continua instalarea fără conexiune la internet.

Astfel, ați trecut cu succes de ecranul “Let’s connect you to a network”. Puteți proceda mai departe cu instalarea Windows 11 fără complicații legate de rețea. După finalizarea instalării, ar trebui să luați în considerare descărcarea unor aplicații gratuite, dar esențiale, pentru a vă îmbunătăți fluxul de lucru.

[mai mult...]

Cum convertiți Hard Disk-ul sau o partiție în format NTFS în Windows 11/10

Computerul dumneavoastră cu Windows 11/10 a întâmpinat vreodată o problemă în timp ce încerca să selecteze o destinație pentru a salva copia de rezervă? Dacă da, este posibil ca problema să fi persistat din cauza unuia dintre următoarele motive:

  • Destinația este chiar unitatea de disc pe care încercați să faceți o copie de rezervă. Nu puteți efectua o copie de rezervă a unui disc pe el însuși. De exemplu, nu puteți face o copie de rezervă a conținutului unității D: pe unitatea D:.
  • Destinația nu este formatată ca New Technology File System (NTFS), File Allocation Table (FAT) sau Universal Disk Format (UDF). Copiile de rezervă pot fi salvate numai pe discuri care sunt formatate folosind unul dintre sistemele de mai sus.
  • Ultimul motiv este subiectul nostru de discuție, așa că, în cadrul postării, vom învăța cum să formatați sau să convertiți un hard disk sau o partiție în format NTFS.

Acum, cineva se poate întreba de ce ar trebui să convertească un hard disk sau o partiție în format NTFS. Ei bine, dacă nu știți, sistemul de fișiere NTFS oferă o performanță și o securitate mai bună pentru datele de pe hard disk-uri și partiții sau volume decât sistemul de fișiere FAT utilizat în vechea versiune de Windows.

Observatie!

Rețineți că, odată ce ați convertit o partiție în format NTFS, nu mai puteți să o schimbați cu ușurință în alt format. Vi se va cere să reformatați partiția, ceea ce șterge toate datele stocate pe acel disc.

O partiție formatată ca NTFS se referă la o secțiune a unui hard disk care a fost configurată folosind New Technology File System, un sistem de fișiere avansat care oferă performanțe ridicate și caracteristici suplimentare care nu sunt disponibile în alte sisteme de fișiere. NTFS este utilizat în mod obișnuit în sistemele de operare Windows pentru securitate sporită, compresie de fișiere și suport pentru medii de stocare de mari dimensiuni.

Dacă aveți o partiție care utilizează sistemul de fișiere anterior FAT16 sau FAT32, o puteți converti în NTFS utilizând comanda de conversie. Acest lucru nu va afecta în niciun fel datele de pe partiție.

Conversia hard disk-ului sau a partiției în format NTFS

În primul rând, dacă rulați vreun program care se află pe unitatea care urmează să fie convertită în format NTFS, este recomandat să închideți acel program pentru a putea continua.

Următorul pas este să deschideți Command Prompt ca administrator. Dacă vi se cere o parolă de administrator sau o confirmare, introduceți parola sau furnizați confirmarea, astfel încât procesul de conversie să nu fie întrerupt în niciun moment.

Odată deschisă fereastra promptului de comandă, tastați următoarea comandă și apăsați Enter:

convert drive (unitate la alegere)/fs:ntfs

De exemplu, pentru a converti unitatea E în format NTFS, tastați:

 convert E: /fs:ntfs. Acest lucru va converti unitatea E în format NTFS.

Dacă partiția pe care o convertiți conține fișiere de sistem, adică fișierele prezente în unitatea pe care este instalat sistemul de operare, cum ar fi unitatea C:, va trebui să reporniți calculatorul pentru ca conversia să se finalizeze cu succes.

În plus, dacă discul este plin, este posibil să primiți o eroare; prin urmare, cel mai bine este să ștergeți sau să eliminați fișierele nedorite sau cel puțin să faceți o copie de rezervă a acestora într-o locație adecvată, astfel încât să puteți elibera spațiu pe disc.

[mai mult...]

What is UEFI and how is it different from BIOS?

Way back in 2017, Intel announced plans to completely replace BIOS with UEFI on all their chipsets, and the industry quickly followed suit. The classic BIOS is now firmly a relic of the past. But what is UEFI, and how is it different from the BIOS we’re all familiar with?

What Do the BIOS and UEFI Do?

Both the Unified Extensible Firmware Interface (UEFI) and BIOS are low-level software that starts when you boot your PC before booting your operating system, but UEFI is a more modern solution, supporting larger hard drives, faster boot times, more security features, and—conveniently—graphics and mouse cursors.

We’ve seen newer PCs that ship with UEFI still refer to it as the “BIOS” to avoid confusing people who are used to a traditional PC BIOS. Even if your PC uses the term “BIOS”, modern PCs you buy today almost certainly ship with UEFI firmware instead of a BIOS. 4

What Is a BIOS?

BIOS is short for Basic Input-Output system. It’s low-level software that resides in a chip on your computer’s motherboard. The BIOS loads when your computer starts up, and the BIOS is responsible for waking up your computer’s hardware components, ensures they’re functioning properly, and then runs the bootloader that boots Windows or whatever other operating system you have installed.

You can configure various settings in the BIOS setup screen. Settings like your computer’s hardware configuration, system time, and boot order are located here. You can access this screen by pressing a specific key—different on different computers, but often Esc, F2, F10, or Delete—while the computer boots. When you save a setting, it’s saved to the memory on your motherboard itself. When you boot your computer, the BIOS will configure your PC with the saved settings.

The BIOS goes through a POST, or Power-On Self Test, before booting your operating system. It checks to ensure your hardware configuration is valid and working properly. If something is wrong, you’ll see an error message or hear a cryptic series of beep codes. You’ll have to look up what different sequences of beeps mean in the computer’s manual.

When your computer boots—and after the POST finishes—the BIOS looks for a Master Boot Record, or MBR, stored on the boot device and uses it to launch the bootloader.

You may also see the acronym CMOS, which stands for Complementary Metal-Oxide-Semiconductor. This refers to the battery-backed memory where the BIOS stores various settings on the motherboard. It’s actually not accurate anymore, since this method has been replaced with flash memory (also referred to as EEPROM) in contemporary systems.

Why the BIOS Is Outdated

The BIOS has been around for a long time, and hasn’t evolved much. Even MS-DOS PCs released in the 1980s had a BIOS!

Of course, the BIOS has evolved and improved over time. Some extensions were developed, including ACPI, the Advanced Configuration and Power Interface. This allows the BIOS to more easily configure devices and perform advanced power management functions, like sleep. But the BIOS hasn’t advanced and improved nearly as much as other PC technology has since the days of MS-DOS.

The traditional BIOS still has serious limitations. It can only boot from drives of 2.1 TB or less. 8 TB drives are now common, and a computer with a BIOS can’t boot from them. That limitation is due to the way the BIOS’s Master Boot Record system works.

The BIOS must run in 16-bit processor mode, and only has 1 MB of space to execute in. It has trouble initializing multiple hardware devices at once, which leads to a slower boot process when initializing all the hardware interfaces and devices on a modern PC. The BIOS has needed replacement for a long time. Intel started work on the Extensible Firmware Interface (EFI) specification back in 1998. Apple chose EFI when it switched to the Intel architecture on its Macs in 2006, but other PC manufacturers didn’t follow.

In 2007, Intel, AMD, Microsoft, and PC manufacturers agreed on a new Unified Extensible Firmware Interface (UEFI) specification. This is an industry-wide standard managed by the Unified Extended Firmware Interface Forum, and isn’t solely driven by Intel. UEFI support was introduced to Windows with Windows Vista Service Pack 1 and Windows 7. The vast majority of computers you can buy today now use UEFI rather than a traditional BIOS.

How UEFI Replaces and Improves on the BIOS

UEFI replaces the traditional BIOS on PCs. There’s no way to switch from BIOS to UEFI on an existing PC. You need to buy new hardware that supports and includes UEFI, as new computers do. Most UEFI implementations provide BIOS emulation so you can choose to install and boot old operating systems that expect a BIOS instead of UEFI, so they’re backwards compatible.

This new standard avoids the limitations of the BIOS. The UEFI firmware can boot from drives of 2.2TB or larger—in fact, the theoretical limit is 9.4 zettabytes. That is an appreciable percentage of all of the information on the Internet! That’s because UEFI uses the GPT partitioning scheme instead of MBR. It also boots in a more standardized way, launching EFI executables rather than running code from a drive’s master boot record.

UEFI can run in 32-bit or 64-bit mode and has more addressable address space than BIOS, which means your boot process is faster. It also means that UEFI setup screens can be slicker than BIOS settings screens, including graphics and mouse cursor support. However, this isn’t mandatory. Many PCs still ship with text-mode UEFI settings interfaces that look and work like an old BIOS setup screen.

UEFI is packed with other features. It supports Secure Boot, which means the operating system can be checked for validity to ensure no malware has tampered with the boot process. It can support networking features right in the UEFI firmware itself, which can aid in remote troubleshooting and configuration. With a traditional BIOS, you have to be sitting in front of a physical computer to configure it.

It’s not just a BIOS replacement, either. UEFI is essentially a tiny operating system that runs on top of the PC’s firmware, and it can do a lot more than a BIOS. It may be stored in flash memory on the motherboard, or it may be loaded from a hard drive or network share at boot.

Different PCs with UEFI will have different interfaces and features. It’s all up to your PC manufacturer, but the basics will be the same on each PC.

How to Access UEFI Settings on Modern PCs

If you’re a normal PC user, switching to a computer with UEFI won’t be a noticeable change. Your new computer will boot up and shut down faster than it would have with a BIOS, and you can use drives of 2.2 TB or more in size.

If you need to access low-level settings, there may be a slight difference. You may need to access the UEFI settings screen through the Windows boot options menu rather than pressing a key while your computer starts. With PCs now booting so quickly, PC manufacturers don’t want to slow down the boot process by waiting to see if you press a key. However, we’ve also seen PCs with UEFI that allow you to access the BIOS in the same way, by pressing a key during the boot-up process.

[mai mult...]