Structura directorului Linux, explicată

Configurare noua (How To)

Situatie

Dacă veniți de la Windows, structura sistemului de fișiere Linux poate părea deosebit de străină. Unitatea C:\ și literele unității au dispărut, înlocuite cu un / și directoare cu sunet criptic, dintre care majoritatea au nume cu trei litere.

Standardul de ierarhie a sistemului de fișiere (FHS) definește structura sistemelor de fișiere pe Linux și alte sisteme de operare asemănătoare UNIX. Cu toate acestea, sistemele de fișiere Linux conțin și unele directoare care nu sunt încă definite de standard.

Solutie

Pasi de urmat

/ — Directorul rădăcină

Tot ce este pe sistemul dumneavoastră Linux se află sub directorul /, cunoscut sub numele de director rădăcină. Vă puteți gândi la directorul / ca fiind similar cu directorul C:\ pe Windows – dar acest lucru nu este strict adevărat, deoarece Linux nu are litere de unitate. În timp ce o altă partiție ar fi localizată la D:\ pe Windows, această altă partiție ar apărea într-un alt folder sub / pe Linux.

/bin — Binare esențiale pentru utilizatori

Directorul /bin conține binarele (programele) esențiale ale utilizatorului care trebuie să fie prezente atunci când sistemul este montat în modul utilizator unic. Aplicațiile precum Firefox sunt stocate în /usr/bin, în timp ce programele de sistem și utilitarele importante, cum ar fi shell-ul bash, sunt localizate în /bin. Directorul /usr poate fi stocat pe o altă partiție – plasarea acestor fișiere în directorul /bin asigură că sistemul va avea aceste utilitare importante chiar dacă nu sunt montate alte sisteme de fișiere. Directorul /sbin este similar – conține binare esențiale de administrare a sistemului.

/boot — Fișiere de pornire statice

Directorul /boot conține fișierele necesare pentru a porni sistemul – de exemplu, fișierele încărctorului de boot GRUB și kernel-urile dvs. Linux sunt stocate aici. Fișierele de configurare ale încărctorului de pornire nu se află, totuși, aici – sunt în /etc cu celelalte fișiere de configurare.

/cdrom — Punct de montare istoric pentru CD-ROM-uri

Directorul /cdrom nu face parte din standardul FHS, dar îl veți găsi în continuare pe Ubuntu și alte sisteme de operare. Este o locație temporară pentru CD-ROM-urile introduse în sistem. Totuși, locația standard pentru mediile temporare este în directorul /media.

/dev — Fișiere dispozitiv

Linux expune dispozitivele ca fișiere, iar directorul /dev conține o serie de fișiere speciale care reprezintă dispozitive. Acestea nu sunt fișiere reale așa cum le cunoaștem, dar apar ca fișiere – de exemplu, /dev/sda reprezintă prima unitate SATA din sistem. Dacă doriți să-l partiționați, puteți porni un editor de partiții și îi spuneți să editeze /dev/sda.

Acest director conține și pseudo-dispozitive, care sunt dispozitive virtuale care nu corespund de fapt hardware-ului. De exemplu, /dev/random produce numere aleatorii. /dev/null este un dispozitiv special care nu produce nicio ieșire și elimină automat toate intrările – atunci când direcționați ieșirea unei comenzi către /dev/null, o renunțați.

/etc — Fișiere de configurare

Directorul /etc conține fișiere de configurare, care în general pot fi editate manual într-un editor de text. Rețineți că directorul /etc/ conține fișiere de configurare la nivelul întregului sistem – fișierele de configurare specifice utilizatorului sunt localizate în directorul principal al fiecărui utilizator.

/home — Dosare de acasă

Directorul /home conține un folder de acasă pentru fiecare utilizator. De exemplu, dacă numele dvs. de utilizator este bob, aveți un folder de acasă situat la /home/bob. Acest folder principal conține fișierele de date ale utilizatorului și fișierele de configurare specifice utilizatorului. Fiecare utilizator are doar acces de scriere la propriul folder de acasă și trebuie să obțină permisiuni ridicate (deveniți utilizator rădăcină) pentru a modifica alte fișiere de pe sistem.

/lib — Biblioteci partajate esențiale

Directorul /lib conține bibliotecile necesare binarelor esențiale din folderul /bin și /sbin. Bibliotecile necesare binarelor din folderul /usr/bin se află în /usr/lib.

/lost+found — Fișiere recuperate

Fiecare sistem de fișiere Linux are un director pierdut+găsit. Dacă sistemul de fișiere se blochează, o verificare a sistemului de fișiere va fi efectuată la următoarea pornire. Orice fișier corupt găsit va fi plasat în directorul pierdut+găsit, astfel încât să puteți încerca să recuperați cât mai multe date posibil.

/media — Suporturi amovibile

Directorul /media conține subdirectoare în care sunt montate dispozitivele media amovibile introduse în computer. De exemplu, când introduceți un CD în sistemul dumneavoastră Linux, un director va fi creat automat în directorul /media. Puteți accesa conținutul CD-ului din acest director.

/mnt — Puncte de montare temporare

Din punct de vedere istoric, directorul /mnt este locul în care administratorii de sistem au montat sisteme de fișiere temporare în timp ce le foloseau. De exemplu, dacă montați o partiție Windows pentru a efectua unele operațiuni de recuperare a fișierelor, ați putea să o montați la /mnt/windows. Cu toate acestea, puteți monta alte sisteme de fișiere oriunde pe sistem.

/opt — Pachete opționale

Directorul /opt conține subdirectoare pentru pachetele software opționale. Este folosit în mod obișnuit de software-ul proprietar care nu respectă ierarhia standard a sistemului de fișiere – de exemplu, un program proprietar își poate arunca fișierele în /opt/application atunci când îl instalați.

/proc — Kernel și fișiere de proces

Directorul /proc similar cu directorul /dev deoarece nu conține fișiere standard. Conține fișiere speciale care reprezintă informații despre sistem și proces.

/root — Director principal rădăcină

Directorul /root este directorul principal al utilizatorului root. În loc să fie localizat la /home/root, este situat la /root. Acesta este diferit de /, care este directorul rădăcină a sistemului.

/run — Fișiere de stare a aplicației

Directorul /run este destul de nou și oferă aplicațiilor un loc standard pentru a stoca fișierele tranzitorii de care au nevoie, cum ar fi socket-uri și ID-uri de proces. Aceste fișiere nu pot fi stocate în /tmp, deoarece fișierele din /tmp pot fi șterse.

/sbin — Binare de administrare a sistemului

Directorul /sbin este similar cu directorul /bin. Conține binare esențiale care sunt, în general, destinate să fie rulate de utilizatorul root pentru administrarea sistemului.

/selinux — Sistemul de fișiere virtual SELinux

Dacă distribuția dvs. Linux folosește SELinux pentru securitate (Fedora și Red Hat, de exemplu), directorul /selinux conține fișiere speciale utilizate de SELinux. Este similar cu /proc. Ubuntu nu folosește SELinux, așa că prezența acestui folder pe Ubuntu pare a fi o eroare.

/srv — Date de serviciu

Directorul /srv conține „date pentru serviciile furnizate de sistem”. Dacă utilizați serverul Apache HTTP pentru a servi un site web, probabil că ați stoca fișierele site-ului dvs. într-un director din directorul /srv.

/tmp — Fișiere temporare

Aplicațiile stochează fișiere temporare în directorul /tmp. Aceste fișiere sunt, în general, șterse ori de câte ori sistemul dumneavoastră este repornit și pot fi șterse oricând de utilitare precum tmpwatch.

/usr — Binare utilizator și date numai pentru citire

Directorul /usr conține aplicații și fișiere utilizate de utilizatori, spre deosebire de aplicațiile și fișierele utilizate de sistem. De exemplu, aplicațiile neesențiale sunt situate în directorul /usr/bin în loc de directorul /bin și binarele neesențiale de administrare a sistemului sunt localizate în directorul /usr/sbin în loc de directorul /sbin. Bibliotecile pentru fiecare se află în directorul /usr/lib. Directorul /usr conține și alte directoare – de exemplu, fișierele independente de arhitectură, cum ar fi graficele, sunt localizate în /usr/share.

Directorul /usr/local este locul unde se instalează în mod implicit aplicațiile compilate local – acest lucru le împiedică să distrugă restul sistemului.

/var — Fișiere de date variabile

Directorul /var este omologul inscriptibil al directorului /usr, care trebuie să fie doar pentru citire în funcționare normală. Fișierele jurnal și orice altceva care ar fi scris în mod normal în /usr în timpul funcționării normale sunt scrise în directorul /var. De exemplu, veți găsi fișiere jurnal în /var/log.

Tip solutie

Permanent

Voteaza

(4 din 8 persoane apreciaza acest articol)

Despre Autor

Leave A Comment?