Configurare program

Rezolvarea numelor de domeniu DNS folosind comanda dig pe Linux

• Data 07/12/2025
• Autor Adrian Imbrea
• -1
• 107

Comanda dig din Linux, prescurtare de la „Domain Information Groper”, este un instrument de administrare a rețelei utilizat pentru interogarea serverelor DNS (Domain Name System) . Permite utilizatorilor să recupereze informații despre nume de domeniu, cum ar fi adrese IP, servere de mail (înregistrări MX) și alte înregistrări de resurse DNS. Utilizată în principal pentru depanarea problemelor DNS, dig oferă rezultate detaliate, inclusiv timpul de răspuns al interogărilor și serverul DNS care a furnizat informațiile.

Flexibilitatea și precizia sa îl fac un instrument preferat de administratorii de rețea pentru diagnosticarea problemelor DNS, testarea configurațiilor de domeniu și efectuarea de căutări DNS, comparativ cu comenzi mai simple, cum ar fi nslookup.

Folosește comanda dig pentru a rezolva un nume de domeniu

Rezolvarea problemei domeniului example.com:

dig example.com

Dacă domeniul poate fi rezolvat, rezultatul va fi similar cu acesta:

root@server1:~# dig howtoforge.com 

; <<>> DiG 9.11.3-1ubuntu1.1-Ubuntu <<>> howtoforge.com 
;; opțiuni globale: +cmd 
;; Răspuns primit: 
;; ->>ANTET<<- cod de operare: INTEROGARE, stare: NOERROR, id: 50297 
;; flags: qr rd ra; INTEROGARE: 1, RĂSPUNS: 2, AUTORITATE: 0, SUPLIMENTAR: 1 

;; PSEUDOSECȚIE OPT: 
; EDNS: versiune: 0, flags:; udp: 512 
;; SECȚIUNE DE ÎNTREBĂRI: 
;howtoforge.com. ÎNTR-O 

;; SECȚIUNE DE RĂSPUNSURI: 
howtoforge.com. 299 ÎNTR-O 104.24.0.68 
howtoforge.com. 299 ÎNTR-O 104.24.1.68 

;; Timp de interogare: 233 msec 
;; SERVER: 8.8.8.8#53(8.8.8.8) 
;; CÂND: Miercuri, 8 august 2024, ora 12:35:15 CEST 
;; DIMENSIUNE MSG primit: 75

Cum se interoghează serverul DNS local cu dig

Pentru a verifica dacă serverul web local este responsabil pentru acest domeniu, utilizați următoarea comandă:

dig @localhost example.com

Obțineți numele serverului de mail cu dig

Dacă vrei să știi care server de mail este responsabil pentru gestionarea mailurilor de pe example.com, poți folosi comanda:

dig MX example.com

Rezultatul va fi similar cu acesta:

root@server1:~# dig MX howtoforge.com 

; <<>> DiG 9.11.3-1ubuntu1.1-Ubuntu <<>> MX howtoforge.com 
;; opțiuni globale: +cmd 
;; Răspuns primit: 
;; ->>ANTET<<- cod de operare: INTEROGARE, stare: NOERROR, id: 14115 
;; flags: qr rd ra; INTEROGARE: 1, RĂSPUNS: 1, AUTORITATE: 0, SUPLIMENTAR: 1 

;; PSEUDOSECȚIE OPT: 
; EDNS: versiune: 0, flags:; udp: 512 
;; SECȚIUNE ÎNTREBĂRI: 
;howtoforge.com. ÎN MX 

;; SECȚIUNE RĂSPUNS: 
howtoforge.com. 299 ÎN MX 10 mail.howtoforge.com. 

;; Timp de interogare: 205 msec 
;; SERVER: 8.8.4.4#53(8.8.4.4) 
;; CÂND: Miercuri, 8 august 2024, ora 10:36:30 CEST 
;; DIMENSIUNEA MESAJULUI PRIVAT: 64

Obțineți mai multe opțiuni ale comenzii dig

Pentru a obține toate opțiunile disponibile pentru comanda dig, puteți rula:

dig --help

O descriere mai detaliată veți găsi în pagina de manual a comenzii dig:

man dig

Iată un fragment din pagina de manual a instrumentului care explică din plin cum se utilizează dig:

O invocare tipică a comenzii dig arată astfel: 

dig @server name type 

unde: 

  server 
     este numele sau adresa IP a serverului de nume care urmează să fie interogat. Aceasta poate fi o adresă IPv4 în 
     notație zecimală punctată sau o adresă IPv6 în notație delimitată prin două puncte. Când 
     argumentul server furnizat este un nume de gazdă, dig rezolvă acel nume înainte de a interoga serverul de nume respectiv. 

     Dacă nu este furnizat niciun argument server, dig consultă /etc/resolv.conf; dacă se găsește o adresă 
     acolo, interoghează serverul de nume la acea adresă. Dacă oricare dintre opțiunile -4 sau -6 este 
     utilizată, atunci se vor încerca doar adresele pentru transportul corespunzător. Dacă nu 
     se găsesc adrese utilizabile, dig va trimite interogarea către gazda locală. 
     Se afișează răspunsul de la serverul de nume care răspunde. 

  name 
     este numele înregistrării resursei care urmează să fie căutată. 

  type 
     indică ce tip de interogare este necesar - ANY, A, MX, SIG etc. type poate fi orice 
     tip de interogare valid. Dacă nu este furnizat niciun argument type, dig va efectua o căutare pentru o înregistrare A.

Dacă doriți, puteți forța comanda dig să elimine anumite secțiuni din afișajul rezultatului. De exemplu, pentru a comuta afișarea liniilor de comentarii în rezultat sau în secțiunea de întrebări a unei interogări atunci când este returnat un răspuns, utilizați opțiunile +nocomments și +noquestion.

Următoarea captură de ecran prezintă aceste opțiuni în acțiune:

Obțineți serverele de nume ale unui domeniu

Continuând, puteți interoga înregistrări NS precum înregistrări MX prin comanda dig. Iată cum puteți face acest lucru:

dig NS example.com

Următorul este rezultatul pe care l-a produs această comandă în cazul nostru:

Obțineți adresa IP a unui nume de domeniu cu comanda dig

Dacă doriți ca dig să afișeze doar adresa IP a serverului, utilizați opțiunea +short.

De exemplu:

dig example.com +short

Dacă doriți să interogați mai multe site-uri web/servere simultan, puteți crea o listă de nume într-un fișier și puteți transmite numele fișierului respectiv ca intrare pentru opțiunea -f a comenzii dig.

-f fișier 

Mod batch: dig citește o listă de cereri de căutare pentru a fi procesate din fișierul dat. Fiecare linie din 
fișier ar trebui să fie organizată în același mod în care ar fi prezentată ca interogări către dig folosind 
interfața din linia de comandă.

Iată un exemplu:

Tutorial pentru comanda chmod în Linux pentru începători

• Data 07/12/2025
• Autor Adrian Imbrea
• 4
• 165

Comanda chmod din Linux este utilizată pentru a modifica permisiunile fișierelor și directoarelor într-un sistem de operare bazat pe Linux. Aceasta permite utilizatorilor să definească cine poate citi, scrie sau executa un fișier prin modificarea setărilor de permisiuni. Permisiunile sunt de obicei atribuite la trei categorii: proprietarul fișierului, grupul căruia îi aparține fișierul și alții (toți ceilalți).

Comanda chmod poate fi utilizată cu notație simbolică (de exemplu, chmod u+x nume_fișier pentru a adăuga permisiunea de execuție pentru utilizator) sau cu notație numerică (de exemplu, chmod 755 nume_fișier pentru a seta permisiuni specifice de citire, scriere și execuție pentru fiecare categorie). Această comandă este esențială pentru gestionarea controlului accesului pe un sistem, asigurându-se că fișierele și directoarele au setările de securitate corespunzătoare.

Vă rugăm să rețineți că toate exemplele și instrucțiunile menționate în acest tutorial au fost testate pe Ubuntu 24.04, iar versiunea chmod pe care am folosit-o este 8.25.

Noțiuni de bază despre Chmod

Luați în considerare următorul  exemplu de comandă ls :

Prima coloană din rezultat este de interes pentru noi. Lăsați deoparte semnul „-” inițial (care indică tipul de fișier). Câmpurile rămase din coloană pot fi defalcate în continuare astfel: rw- , rw- și r–. Acestea sunt permisiunile pe care le au proprietarul fișierului, grupul căruia îi aparține fișierul și alte persoane asupra acestui fișier.

Aceasta înseamnă că proprietarul are atât permisiuni de citire (r), cât și permisiuni de scriere (w), la fel ca și grupul. Alții, însă, au doar permisiuni de citire pentru fișier. Rețineți că presupunem că utilizatorul curent deține fișierul.

Acum, să presupunem că cerința este de a acorda tuturor dreptul de a executa acest fișier. Iată cum se poate face acest lucru:

chmod +x script.sh

Iată permisiunile acum:

„X”-ul suplimentar din permisiunile pentru proprietar, grup și alte persoane semnifică faptul că toată lumea are acum acces de execuție pentru acest fișier.

Totuși, cel mai probabil este să nu doriți ca toată lumea să aibă acces de execuție pentru un fișier. Ce se întâmplă dacă cerința este de a acorda acces de execuție la script.sh doar proprietarului/utilizatorului curent. Ei bine, pentru aceasta, primul pas acum ar fi să retrageți accesul de execuție de la toată lumea, lucru pe care îl puteți face folosind următoarea comandă:

chmod -x script.sh

Și apoi acordă-l explicit proprietarului:

chmod u+x script.sh

După cum ați fi ghicit, „u+x” spune să acorde (+) proprietarului/utilizatorului curent (u) acces de execuție (x) la fișier. În mod similar, pentru grup, puteți folosi „g”, iar pentru alții puteți folosi „o”.

Rețineți că ori de câte ori doriți să acordați/revocați un set comun de permisiuni către/de la toți, puteți folosi „a” în loc de „ugo”. Ceea ce vreau să spun este:

chmod ugo-x script.sh

poate fi înlocuit cu acesta:

chmod ax script.sh

De asemenea, rețineți că, dacă niciuna dintre acestea („u”, „g”, „o” și „a”) nu este specificată explicit, atunci se presupune că și valoarea implicită este „a”. Continuând, dacă doriți, puteți, de asemenea, să copiați pur și simplu permisiunile acordate, de exemplu, proprietarului/utilizatorului curent și să le păstrați pentru grup sau pentru alții. Pentru aceasta, utilizați semnul „=”.

De exemplu, pentru a copia permisiunile de proprietar/utilizator într-un grup, utilizați următoarea comandă:

chmod g=u script.sh

Un alt scenariu ar putea fi copierea permisiunilor pentru un anumit fișier și păstrarea acestora pentru fișierul dvs. Pentru aceasta, utilizați opțiunea de linie de comandă –reference . Iată șablonul general pentru utilizarea acestei opțiuni de linie de comandă:

chmod --reference=[fișier-sursă] [fișier destinație]

În comanda de mai sus, fișier-sursă este fișierul ai cărui biți de permisiune doriți să îi copiați, iar fișier-destinație este fișierul ai cărui biți de permisiune doriți să îi modificați.

Mergând mai departe, există și o notație numerică (cunoscută și sub numele de reprezentare octală) folosind care poți spune lui chmod să modifice permisiunile. Există trei numere cu care te joci în acest mod: 4, 2 și 1. În timp ce 4 este pentru citire, celelalte două sunt pentru scriere și respectiv executare.

De exemplu, luați în considerare următorul exemplu:

Acum, să presupunem că sarcina este de a adăuga permisiunea de execuție pentru proprietar/utilizator, de a elimina permisiunea de scriere, dar de a adăuga permisiunea de execuție grupului și de a elimina toate permisiunile de la ceilalți. Acest lucru se poate face după cum urmează:

chmod 750 script.sh

În comanda de mai sus, „7” este pentru utilizator, rezultatul a 4+2+1, deoarece cerința pentru utilizator este să dețină toate permisiunile. În mod similar, „5” este pentru grup, rezultatul a 4+0+1, deoarece cerința este de a acorda grupului doar permisiuni de citire și execuție. În cele din urmă, „0” este pentru ceilalți, rezultatul a 0+0+0, deoarece cerința este de a revoca toate permisiunile celorlalți.

Pentru cei care lucrează cu linkuri simbolice, iată câteva lucruri de știut:

chmod nu modifică niciodată permisiunile legăturilor simbolice; apelul de sistem chmod nu poate modifica permisiunile acestora. Aceasta nu este o problemă, deoarece 
permisiunile legăturilor simbolice nu sunt niciodată utilizate. Cu toate acestea, pentru fiecare legătură simbolică listată în linia de comandă, chmod modifică permisiunile 
fișierului indicat. În schimb, chmod ignoră legăturile simbolice întâlnite în timpul traversărilor recursive de directoare.

Referință linie de comandă

Comanda chmod din Linux are mai multe opțiuni în linia de comandă care îi modifică comportamentul. Iată o listă cu cele mai frecvent utilizate opțiuni:

• -R, –recursive: Această opțiune aplică recursiv modificările permisiunilor tuturor fișierelor și directoarelor din directorul specificat. Este utilă atunci când doriți să modificați permisiunile unui director și ale întregului său conținut dintr-o dată.Exemplu: chmod -R 755 /calea/către/director
• -c, –changes: Această opțiune raportează doar când se face o modificare. Dacă permisiunile sunt modificate cu succes, afișează un mesaj care indică modificarea.Exemplu: chmod -c 644 numefișier
• -v, –verbose: Această opțiune oferă informații detaliate despre fiecare fișier procesat, indiferent dacă permisiunile au fost modificate sau nu.Exemplu: chmod -v 755 numefișier
• -reference=RFILE: În loc să specificați direct permisiunile, această opțiune vă permite să setați permisiunile unui fișier sau director pentru a se potrivi cu un alt fișier sau director (RFILE).Exemplu: chmod –reference=file1 file2
• -f, –silent, –quiet: Această opțiune suprimă majoritatea mesajelor de eroare, făcând comanda să se execute fără a afișa rezultatul pentru erori.Exemplu: chmod -f 755 numefișier

Aceste opțiuni permit utilizarea flexibilă a chmod în diverse scenarii, de la ajustări ale unui singur fișier până la modificări ale permisiunilor directorului la scară largă.