Aplicatii specifice

Instalare/reinstalare aplicatii default(Office, PDF reader) 11 Solutii

Instalare/Reinstalare aplicatii predefinite (ex. Office, PDF reader) 44 Solutii

Instalare/reinstalare aplicatii la cererea clientului 26 Solutii

Instalare/Dezinstalare aplicatii cerute de client (Viewer .p7m - caiet de sarcini, Autocad) 23 Solutii

Configurare browser 143 Solutii

Configurare program 2236 Solutii

Depanare Office 72 Solutii

Depanare alte aplicatii 40 Solutii

Depanare probleme de configurare a rutării

În topologia de la această adresă se află două rețele interconectate prin trei rutere cascadate. Există câteva probleme în cadrul toplogiei pe care ne propunem să le rezolvăm.

Pentru început, aflați adresele stațiilor și a interfețelor ruterelor glisând mouse-ul (hover) peste fiecare dispozitiv. Din tab-ul Desktop și opțiunea Command prompt (pe stații) sau din consolă (pe rutere) folosiți ping pentru a verifica unde există conectivitate.

De pe stația PC0 verificați conectivitatea la stația PC2, adică adresa IP 15.15.15.2. Comanda ping oferă răspunsul Destination host unreachable. deci există o problemă pe parcurs.

De pe stația PC0 verificați conectivitatea la ruterul Router2, adică adresa IP 30.30.30.38. Comanda ping nu reușește. Înseamnă că există o problemă la un ruter pe parcurs.

Afișați tabela de rutare a ruterului Router0, folosind comanda show ip route:

Router0#show ip route
[...]
     14.0.0.0/24 is subnetted, 1 subnets
C       14.14.14.0 is directly connected, FastEthernet0/0
     30.0.0.0/30 is subnetted, 2 subnets
C       30.30.30.32 is directly connected, FastEthernet1/0
S       30.30.30.36 [1/0] via 30.30.30.34

Observați că ruterul Router0 nu are rută către rețeaua 15.15.15.0/24, rețea care conține stațiile PC2 și PC3. Adăugați ruta corespunzătoare din meniul de configurare:

Router0#configure terminal
Enter configuration commands, one per line.  End with CNTL/Z.
Router0(config)#ip route 15.15.15.0 255.255.255.0 30.30.30.34

Pe stația PC0 folosiți ping pentru a verifica acum conectivitatea la stația PC2 (adresa IP 15.15.15.2) și la stația PC3 (15.15.15.254). Există conectivitate deci această problemă este rezolvată.

Să verificăm și că ruterele au, de asemenea, conectivitate la toate celelalte rutere și la stații. De pe ruterul Router0 verificăm conectivitatea la stația PC2 (adresa IP 15.15.15.2):

Router0#ping 15.15.15.2

Type escape sequence to abort.
Sending 5, 100-byte ICMP Echos to 15.15.15.2, timeout is 2 seconds:
.....
Success rate is 0 percent (0/5)

Observați că nu există conectivitate. Pare ciudat, pentru că stația PC0 are conectivitate la stația PC2 dar ruterul Router0 nu are. În continuare, verificăm conectivitatea la ruterul Router2 (adresele 15.15.15.1 și 30.30.30.38) și la ruterul Router1 (adresele 30.30.30.37 și 30.30.30.34):

Router0#ping 15.15.15.1 

Type escape sequence to abort.
Sending 5, 100-byte ICMP Echos to 15.15.15.1, timeout is 2 seconds:
.....
Success rate is 0 percent (0/5)

Router0#ping 30.30.30.38

Type escape sequence to abort.
Sending 5, 100-byte ICMP Echos to 30.30.30.38, timeout is 2 seconds:
.....
Success rate is 0 percent (0/5)

Router0#ping 30.30.30.37

Type escape sequence to abort.
Sending 5, 100-byte ICMP Echos to 30.30.30.37, timeout is 2 seconds:
!!!!!
Success rate is 100 percent (5/5), round-trip min/avg/max = 1/4/7 ms

Router0#ping 30.30.30.34

Type escape sequence to abort.
Sending 5, 100-byte ICMP Echos to 30.30.30.34, timeout is 2 seconds:
!!!!!
Success rate is 100 percent (5/5), round-trip min/avg/max = 3/4/6 ms

Observați că avem conectivitate între ruterul Router0 și ruterul Router1 dar nu între ruterul Router0 și ruterul Router2. Investigăm tabela de rutare a ruterului Router1 și a ruterului Router2:

Router1#sh ip route
[...]
     14.0.0.0/24 is subnetted, 1 subnets
S       14.14.14.0 [1/0] via 30.30.30.33
     15.0.0.0/24 is subnetted, 1 subnets
S       15.15.15.0 [1/0] via 30.30.30.38
     30.0.0.0/30 is subnetted, 2 subnets
C       30.30.30.32 is directly connected, FastEthernet1/0
C       30.30.30.36 is directly connected, FastEthernet0/0

Router2#sh ip route
[...]
     14.0.0.0/24 is subnetted, 1 subnets
S       14.14.14.0 [1/0] via 30.30.30.37
     15.0.0.0/24 is subnetted, 1 subnets
C       15.15.15.0 is directly connected, FastEthernet1/0
     30.0.0.0/30 is subnetted, 1 subnets
C       30.30.30.36 is directly connected, FastEthernet0/0

Observați că ruterul Router2 nu are rută către rețeaua 30.30.30.32/30, rețeaua dintre ruterele Router0 și Router1. Adăugați ruta corespunzătoare din meniul de configurare:

Router2#configure terminal
Enter configuration commands, one per line.  End with CNTL/Z.
Router2(config)#ip route 30.30.30.32 255.255.255.252 30.30.30.37

În acest moment există conectivitate între toate dispozitivele (stații și rutere) din topologie. Puteți verifica folosind comanda ping.

[mai mult...]

Configurare rute statice

În topologia de la această adresă se află două rețele interconectate prin două rutere cascadate. Fiecare rețea conține un switch și două stații. Observați că există conectivitate între stațiile din aceeași rețea și ruterul conectat la acea rețea.

Observați că nu există conectivitate între stații din rețele diferite. Mai mult nu există conectivate între cele două rutere: trimiteți mesaje Packet Tracer între rutere.

Pentru a asigura conectivitate completă în cadrul topologie vom realiza următorii pași:

  1. Vom configura adrese IP în rețeaua formată de cele două rutere, adică pe legătura Router0(Fa1/0) ↔ Router1(Fa1/0). După acest pas ruterele vor comunica între ele.
  2. Vom configura, pe fiecare ruter, o rută către rețeaua la care nu are acces. Ruta va trece prin celălalt ruter. În acest moment vom avea conectivitate la nivelul întregii topologii.

Pentru început observăm că ruterele nu au configurate adrese IP pe interfețele de legătură între ele. În cazul ruterului Router0, interfața FastEthernet1/0 nu are adresă IP:

Router0>enable
Router0#show ip interface brief 
Interface              IP-Address      OK? Method Status                Protocol
 
FastEthernet0/0        14.14.14.1      YES manual up                    up
 
FastEthernet1/0        unassigned      YES unset  up                    down

Vom folosi spațiul 30.30.30.32/30 pentru a aloca două adrese IP în vederea conectării celor două rutere. Vom configura adresa IP 30.30.30.33 cu masca 255.255.255.252 pe interfața FastEthernet1/0 a ruterului Router0 și adresa IP 30.30.30.34 cu masca 255.255.255.252 pe interfața FastEthernet1/0 ruterului Router1:

Router0#configure terminal
Router0(config)#interface fastEthernet 1/0
Router0(config-if)#ip address 30.30.30.33 255.255.255.252
Router0(config-if)#no shutdown 

Router1#configure terminal
Router1(config)#interface fastEthernet 1/0
Router1(config-if)#ip address 30.30.30.34 255.255.255.252
Router1(config-if)#no shutdown

Observați că acum există conectivitate între cele două rutere: puteți folosi comanda ping din consola ruterului sau mesaje de tip Packet Tracer. Există de asemenea, conectivitate între stații și ruterul direct conectat la rețeaua lor.

Nu există însă conectivitate între stațiile din rețele diferite. Intrați în modul Simulation și observați că pachetele trimise de la PC0 la PC2 se opresc la Router0 întrucât acesta nu șite unde se află rețeaua din care face parte PC2 (15.15.15.0/24); adică nu are rută către rețeaua 15.15.15.0/24. Pentru această trebuie să adăugăm pe fiecare ruter o rută către rețeaua la care nu este conectat în mod direct:

  • pe ruterul Router0 o rută către rețeaua 15.15.15.0/24 având ca next hop ruterul Router1 (mai precis prin interfața FastEthernet1/0 a ruterului Router1)
  • pe ruterul Router1 o rută către rețeaua 14.14.14.0/24 având ca next hop ruterul Router0 (mai precis prin interfața FastEthernet1/0 a ruterului Router0)

Adică vom realiza următoarele configurări:

  • Pe ruterul Router0 vom adăuga o rută statică în care specificăm că toate pachete destinate rețelei 15.15.15.0/24 să fie trimise către adresa 30.30.30.34 (adresa IP a interfeței FastEthernet1/0 a ruterului Router1):

    Router0#configure terminal
Router0(config)#ip route 15.15.15.0 255.255.255.0 30.30.30.34
  • Pe ruterul Router1 vom adăuga o rută statică în care specificăm că toate pachete destinate rețelei 14.14.14.0/24 să fie trimise către adresa 30.30.30.33 (adresa IP a interfeței FastEthernet1/0 a ruterului Router0):

    Router1#configure terminal
Router1(config)#ip route 14.14.14.0 255.255.255.0 30.30.30.33

Formatul comenzii de adăugare de rute este următorul:

  • șirul ip route
  • adresa de rețea: 15.15.15.0 respectiv 14.14.14.0
  • masca de rețea: 255.255.255.0
  • next hop-ul, adică adresa către care trebuie să fie trimise pachetele: 30.30.30.34 respectiv 30.30.30.33

Dacă aveți o configurație corespunzătoare, veți avea conectivitate între toate stațiile din topologie.

În modul Simulation puteți observa cum se modifică la fiecare pas cum se modifică adresele MAC ale pachetului (adresa MAC sursă și adresa MAC destinație) și câmpul TTL.
[mai mult...]

Adresare și default gateway

Adresa IP

O adresa IP contine informatiile necesare pentru a transporta un pachet cu date prin retea si este reprezentata printr-un numar binar cu o valoare egala cu 32 biti. O maniera usoara in care puteti citi o adresa IP presupune impartirea adresei in patru octeti, fiecare octet continand 8 biti. Valoarea maxima a fiecarui octet (in zecimal) este 255.

Deoarece o adresa IP este alcatuita din patru octeti separati prin punct, primul , al doilea sau al treilea dintre acestia pot fi folositi pentru a identifica reteaua din care face parte un dispozitiv. La fel si pentru identificarea dispozitivului in sine.

Portiunea “network” din cadrul unei adrese IP se numeste identificatorul retelei (network ID). Într-o retea, hosturile pot comunica intre ele doar daca au acelasi identificator de retea. Acestea pot sa partajeze acelasi segment fizic de retea, dar daca au identificatori de retea diferiti, nu pot comunica decat daca exista un alt dispozitiv care sa realizeze conexiunea intre segmentele logice ale retelei (sau identificatorii acestora). (Puteti asemui acesti identificatori de retea cu codul postal).

Portiunea “host” din cadrul unei adrese IP se numeste identificator host si reprezinta zona prin intermediul careia se identifica un dispozitiv dintr-o retea. Fiecare clasa de adrese IP permite un numar fix de hosturi. Astfel, prima adresa din fiecare retea este rezervata pentru a identifica reteaua, iar ultima adresa este rezervata pentru broadcast.

 Notiuni referitoare la adresarea IP

Adresele pe 32 de biti sunt specificate de asa-numita versiune 4 a IP. Recent a fost standardizata versiunea 6 (IPv6), in care adresele se reprezinta pe 128 octeti.

În vederea unei alocari sistematice, adresele IP au fost divizate in cinci clase de adrese. Dintre acestea trei (clasa A, B, C) vor fi discutate in amanunt. Orice nod conectat intr-o retea TCP/IP trebuie sa aiba o adresa IP (routerele, care dispun de mai multe interfete de retea, vor avea cate o adresa IP pentru fiecare interfata).

A fost introdusa si o conventie de scriere a acestor adrese: fiecare din cei patru octeti ai adresei este notat distinct prin numarul zecimal corespunzator, cele patru valori fiind separate prin punct, ca in exemplul urmator: 123.1.232.11.

O alta conventie de scriere este urmatoarea: 20.0.0.0/12, ce denota aplicarea unei masti de 12 biti pe adresa 20.0.0.0, adica selecteaza toate valorile posibile in ultimii 20 biti de adresa. Analog, 194.110.6.0/26 aplica o masca de 26 biti pe adresa 194.110.6.0, adica selecteaza ultimii sase biti de adresa (64 valori).

Recent a fost introdusa si distinctia intre adrese publice si adrese private. Se numesc adrese publice cele care sunt obtinute de la autoritatile de alocare a adreselor si sunt rutate in Internet. Aceste adrese au caracter de unicitate, in sensul ca nici o adresa nu este multiplu alocata. Datorita cresterii explozive a conectarilor la Internet a aparut preocuparea fata de epuizarea adreselor pe 32 de biti si una din solutiile adoptate pentru evitarea acestui fenomen a fost sa se rezerve cateva adrese care sa poata fi utilizate intern (privat) de orice organizatie, fara a fi vizibile in afara organizatiei (nu vor fi rutate in afara organizatiei). Astfel de adrese sunt:

– 10.0.0.0 – 10.255.255.255 (retea de clasa A)

– 172.16.0.0 – 172.16.255.255 (retea de clasa B)

– 192.168.0.0 – 192.168.255.255 (bloc de retele de clasa C)

Ramane la latitudinea utilizatorului alegerea adreselor private pe care le foloseste, dar aceasta trebuie facuta conform unor criterii de performanta. Unul dintre criteriile de alegere este evident dimensiunea retelei interne: daca aceasta are doar cateva zeci de calculatoare nu se justifica alegerea adreselor private de clasa B sau A.

Prin definitie, toate nodurile dintr-o retea poseda aceeasi valoare numerica pentru portiunea de retea din adresele IP. Cealalta parte a adresei IP se numeste zona de gazda (host). Aceasta difera de la un nod (interfata) la altul.

Adresele de clasa A sunt folosite in retelele cu un numar foarte mare de noduri aflate sub aceeasi autoritate (companii transnationale, organizatii mondiale, etc.). Adresele de clasa A folosesc opt biti (un octet) pentru a identifica reteaua. Prin urmare ceilalti 24 biti sunt folositi pentru a identifica nodurile (interfetele). Prin urmare unei retele de clasa A i se pot asigna 224 noduri. Adresele de clasa B au rezervata o zona de retea de 16 biti, iar cele de clasa C au rezervata o zona de retea de 24 biti.

Adresele de clasa B au fost atribuite initial marilor universitati si companii. În ultima vreme obtinerea unei adrese de clasa B este dificila. Tabelul 2 sintetizeaza aceste caracteristici.

Caracteristici adrese IP

Adresele de retea sunt similare adreselor IP obisnuite insa nu sunt asignabile unei interfete anume. La nivel conceptual adresele de retea refera grupul tuturor adreselor IP dintr-o retea. De exemplu adresa 7.0.0.0 identifica o retea de clasa A, 130.9.0.0 identifica o retea de clasa B, iar 200.4.3.0 identifica o retea de clasa C.

Cand se transmit date catre toate echipamentele dintr-o retea trebuie creata o adresa de broadcast (difuzare). Broadcast-ul apare cand statia sursa transmite date catre toate celelalte dispozitive din retea. Dar pentru a fi sigura ca toate aceste dispozitive sunt “atente” la mesajul broadcast, statia sursa trebuie sa foloseasca o adresa IP pe care sa o recunoasca toate celelalte echipamente din retea. De obicei, intr-o astfel de adresa, bitii din portiunea host au toti valoarea 1.

O masca de retea standard este definita ca avand valori binare de 0 corespunzator pozitiilor din adresa ce definesc host-ul. În tabelul 4 sunt definite mastile de retea standard.

 Masti de retea standard

În momentul in care se doreste impartirea in subretele se aloca in cadrul adresei IP un numar de biti care identifica subretelele. Acestia sunt preluati din cadrul zonei de host a adresei IP. Astfel, in cadrul adresei IP, sunt definite trei zone: retea, subretea si host. Bitii ce identifica reteaua sunt definiti prin tipul clasei, cei de host sunt definiti de catre masca de retea folosita, iar cei de subretea sunt obtinuti prin preluarea bitilor ramasi. De exemplu o masca de retea de forma: 255.255.255.240, utilizata in cadrul unei retele de clasa C, determina un numar de patru biti de host.

Structurarea unei adrese de IP

Se pot face o serie de observatii privitoare la cele discutate:

  • Doua adrese IP unice din aceeasi retea au valori identice pentru partea de retea, diferind prin partea de host;
  • Doua adrese IP unice din aceeasi subretea au valori identice in partea de retea, in cea de subretea diferind doar prin partea de host;
  • Doua adrese IP unice aflate in subretele diferite dintr-o retea de clasa A, B sau C au aceeasi valoare in partea de retea si difera prin partea de subretea.

Gateway-ul

Pentru a putea comunica, doua calculatoare aflate in retele diferite, mai au nevoie pe langa adresa IP si de adresa default gateway: adresa IP a interfetei routerului prin care se conecteaza respectivul segment de retea. Adresa IP a gateway-ului trebuie sa fie in aceeasi retea ca si statia respectiva.

 Folosirea adresei Gateway

Daca nu se precizeaza care este gateway-ul retelei, comunicarea devine posibila doar intre calculatoarele aflate pe acelasi segment logic de retea. Calculatorul care doreste sa transmita date trebuie sa compare adresa IP a destinatarului cu inregistrarile din tabela ARP. Daca in ARP nu se gasesc inregistrari, calculatorul sursa nu are nici o adresa IP destinatie si datele nu vor putea fi transmise.

Un calculator care doreste sa trimita date catre o statie care se afla in alt segment de retea, va trimite aceste date catre gateway. Prin “inmultirea” (AND) adresei IP cu subnet mask-ul, calculatorul sursa determina adresa de retea a segmentului de retea. Daca statia destinatie nu este in acelasi segment de retea, sursa transmite datele catre gateway. Daca statia sursa nu cunoaste adresa MAC a gateway-ului (nu exista in tabela ARP), lanseaza o cerere ARP la care raspunde gateway-ul. Tabela ARP a router-ului contine inregistrarile tuturor retelelor conectate direct la acesta.

[mai mult...]

Ce este antetul pachetelor în procesul de rutare

Vrem să urmărim antetul pachetelor în timpul procesului de rutare. Vom trimite un pachet între stații din rețele diferite și vom observa modificarea antetului.

Folosiți în continuare topologia de la 01. [10p] Configurare default gateway. Intrați în modul Simulation și trimiteți un mesaj Packet Tracer de la stația PC0 la stația PC2. Urmăriți antetul celor două pachete transmise:

  • pachetul trimis de stația PC0 și primit de ruter (îl vom denumi pkt1)
  • pachetul trimis de ruter și primit de stația PC2 (îl vom denumi pkt2)

Pentru a urmări antetul unui pachet folosiți lista de evenimente din dreapta spațiului de lucru (Event list); faceți click pe pătrățelul colorat al fiecărui eveniment din listă.

Observați următoarele efecte ale procesului de rutare.

  • Pachetul pkt1 are ca adresă MAC sursă adresa MAC a stației PC0 iar ca adresă MAC destinație adresa MAC a interfeței FastEthernet0/0 a ruterului.
  • Pachetul pkt2 are ca adresă MAC sursă adresa MAC a interfeței FastEthernet1/0 a ruterului iar ca adresă MAC destinație adresa MAC a stației PC2.
  • Se decrementează câmpul TTL (Time To Live) din antetul IP în pachetul pkt2 față de pachetul pkt1.
  • Adresa IP sursă respectiv adresa IP destinație rămân nemodificate între cele două pachete.

În concluzie, procesul de rutare folosește adresele MAC specifice fiecărei rețele locale în care este trimis pachetul, lasă nemodificate adresele IP (sursă și destinație) și decrementează câmpul TTL (un contor al numărului de hop-uri).

[mai mult...]

Ce este DNS-ul?

Domain Name Server-ul (DNS) este un serviciu de registru Internet distribuit. DNS-ul translatează de fapt (“mapează”) din numele domeniului (sau nume ale maşinilor de calcul) în adrese IP şi din adrese IP în nume. Translatarea numelui în adresa IP se numeşte “rezolvarea numelui de domeniu”. Cele mai multe servicii Internet se bazează pe DNS şi dacă acesta cade, siturile web nu pot fi găsite iar livrarea mail se blochează. Numele de domenii sunt mult mai uşor de reţinut decât adresele IP, dar nu oferă nici o indicaţie despre cum să găsiţi situl pe internet. Acest lucru este făcut de către sistemul DNS, care rezolvă domeniile în adevăratele lor adrese – adresele IP.

O mapare este o simplă asociere între două lucruri, în acest caz un nume de maşină, ca ftp.linux.org, şi IP-ul maşinii (sau adresa) 199.249.150.4.

Un calculator se identifică printr-o adresă, unică în Internet, numită adresa IP a calculatorului respectiv. Totodată calculatorul poate avea asociat şi un nume. Astfel, adresa IP este utilizată la nivelul programelor de prelucrare în reţea. La nivelul utilizatorilor cu acces la mediul Internet, identificarea calculatoarelor se face printr-un nume de calculator host gestionat de sistemul DNS.

Concepţia protocolului TCP/IP este implementată astfel încât schema de adresare permite utilizatorilor şi programelor din reţea să identifice în mod unic o reţea sau un calculator host, atât prin intermediul unei adrese IP (adresa unică pe care o are fiecare calculator cuplat la mediul Internet), cât şi prin intermediul unui nume de calculator host. Evident, protocolul IP realizează o corespondenţă bijectivă între adresele IP şi numele gestionate de DNS.

Structura DNS realizează administrarea unor nume prin care se acordă diferite responsabilităţi de grup, fiecare nivel reprezentând un domeniu.

[mai mult...]