How to stress test Raspberry Pi 4 in Windows 11

On the Windows platform, Raspberry stress tests can be performed using various methods. However, the most convenient one involves performing the same by accessing the Raspberry Terminal application through a Windows Subsystem for Linux (WSL).

1] Updating and installing the necessary applications

In Raspberry Pi 4, software applications are generally installed, updated, or removed using the Advanced Packaging Tool (APT). Before installing the application on the system, the package list needs to be updated to ensure the latest resources are being used.

Run the following command after opening the Raspberry terminal application:

sudo apt – get update

Sudo, or (Super User Do) is a command-line utility in Linux that allows users to run commands with super-user or administrative privileges by providing access to the root directory of the OS.

Once the APT is updated, let’s install the prerequisite software for the Stressberry applications in time.

Install Atlas:

Atlas is a library that helps Stressberry communicate with the sensors on Pi. It helps Stressberry communicate with the system hardware to execute instructions and collect the data it needs from the censors.

To install, the below-mentioned command can be entered in the terminal prompt:

sudo apt-get install libatlas-base-dev

Here is the meaning of all the options in the above command:

sudo: command to gain administrative or super-user privileges

apt-get install: Install a particular application package using APT.

libatlas: Library or package containing the programming functions or utilities of the Atlas application.

base: Core version of the library

dev: acronym of development

Instal Cairo:

To publish the stress test results, Stressberry depends on another application, Cairo, which provides graphics libraries to represent the test results visually.

sudo pip3 install cairocffi

pip3: is the package installer for Python 3, and

cairocffi: Python package for the Cairo Graphics Library, ensuring the installation of libraries and dependencies of the Cairo package in the Python 3 environment.

Install PyQt5:

To create the visual interface, Stressberry relies on the application PyQt5. Hence, installing it before Stressberry ensures that the tools needed for Stressberry’s visual interface are in place.

sudo apt-get install python3 -pyqt5

python3: Specifies the version of Python for which the package needs to be installed.

pyqt5: Libraries for creating desktop applications with a graphic user interface (GUI).

Read: How to update WSL Kernel on Windows

2] Install Stressberry

After installing all the prerequisites, Stressberry can then be installed by typing the below-mentioned command on the terminal

sudo apt install stress

followed by

sudo –H pip3 install –U stressberry

The first command installs the stress package on the system. Once installed, stress can be used as a command to impose the system’s load for the stress test.

The second command installs or upgrades the Python package Stressberry, wherein

-H: Ensures that the super user’s home directory is used for executing the command to avoid any potential permission issues for the generated files or changes in configuration as a result of installing the said package.

-U: Make sure that the latest version of the Stressberry is installed or upgraded in case any older version is already installed on the system.

Read: How to set up a Raspberry Pi module with default settings

3] Stress-tests execution

After completing the installation process, Stressberry can be started up through the below-mentioned command,

sudo stressberry –run out.dat

While running the application, this command records the CPU temperature and stores it in the file named out.dat, in the home directory.

Read: Best Raspberry PI4 ideas for Science Project

4] Record and display results

The program initially runs the CPU with minimum load to cool it down and then idles it for a while before stressing it with maximum load. After running it with a maximum load of about 5 minutes, the program releases the load and records the cool down.

The results of the test are recorded in the file out.dat. However, the results can also be published through a graph using the following command

sudo stressberry  -plot out.dat

[mai mult...]

Cum instalam Windows 11 fara conexiune la internet

Windows 11 necesită o conexiune activă la internet pentru a descărca actualizări esențiale și pentru a crea un cont în timpul procesului de instalare. Cu toate acestea, instalarea se va bloca la ecranul “Let’s connect you to a network” (Să vă conectăm la o rețea) dacă nu aveți o conexiune la internet.

  1. Verificați conexiunea dvs.

Pe ecranul “Let’s connect you to a network” (Să vă conectăm la o rețea), veți vedea numele conexiunilor disponibile. Cu toate acestea, dacă nu vă puteți conecta la niciuna dintre ele, fie că este vorba de Wi-Fi sau de conexiunea prin cablu, probabil că există o problemă cu conexiunea în sine.

Pentru a confirma că problema este legată de Wi-Fi, nu de computerul Windows, încercați să vă conectați smartphone-ul sau un alt dispozitiv la Wi-Fi și verificați dacă puteți accesa internetul de pe acesta. Dacă internetul nu funcționează nici pe acel dispozitiv, atunci se confirmă faptul că problema persistă la Wi-Fi-ul dvs. Soluția, în acest caz, este să reporniți routerul. Puteți chiar să vă contactați furnizorul de servicii de internet pentru asistență suplimentară.

Dacă folosiți o conexiune prin cablu, asigurați-vă că acesta nu este deteriorat și că este conectat în siguranță la ambele capete. Încercați să deconectați și să reconectați cablul pentru a vedea dacă acest lucru vă ajută.

Dacă totul eșuează, vă puteți conecta PC-ul Windows la internet folosind hotspotul mobil. Cu toate acestea, dacă hotspotul mobil nu se afișează nici pe ecranul de configurare a rețelei Windows, atunci acest lucru sugerează o problemă mai profundă cu setările de rețea ale computerului dumneavoastră, cu driverele sau cu alte componente interne.

Deoarece în prezent sunteți offline, va trebui să instalați Windows 11 fără o conexiune la internet. După ce instalarea Windows este finalizată, va trebui pur și simplu să reporniți computerul, iar la repornire, Windows va putea să se conecteze din nou cu driverele de rețea.

  1. Folosiți Promptul de comandă pentru a ocoli cerința de internet

Atunci când întâlniți ecranul “Let’s connect you to a network” (Să vă conectăm la o rețea), puteți executa comanda “OOBE\BYPASSNRO” în Command Prompt pentru a ocoli cerința de conectivitate în timpul procesului de instalare a Windows 11. Pentru a realiza acest lucru, apăsați Shift+F10 pentru a lansa Command Prompt în timp ce vă aflați pe ecranul “Let’s connect you to a network”.

În fereastra Command Prompt, tastați OOBE\BYPASSNRO și apăsați Enter.

Calculatorul va reporni apoi, solicitându-vă să selectați din nou regiunea și aspectul tastaturii. După aceea, veți ajunge la ecranul de configurare a rețelei. Totuși, de data aceasta, veți avea la dispoziție opțiunea “Nu am internet”, pe care puteți face clic pentru a continua procesul de instalare a Windows 11 fără o conexiune la internet.

Un lucru important de reținut aici este faptul că veți sfârși prin a crea un cont de utilizator local în loc de un cont Microsoft atunci când încercați să instalați Windows 11 fără o conexiune la internet. Cu toate acestea, puteți trece oricând la un cont Microsoft mai târziu.

  1. Încheiați procesul de conectare la rețea

Fluxul conexiunii de rețea este un proces esențial al Windows care detectează și configurează conexiunile de rețea de pe computerul dumneavoastră. Acest proces se execută în timpul instalării Windows 11 și se asigură că computerul dvs. are o conexiune la internet pentru descărcarea actualizărilor critice.

Cu toate acestea, dacă preferați să nu instalați actualizări în timpul instalării Windows și doriți să finalizați instalarea fără internet, puteți dezactiva procesul fluxului de conectare la rețea utilizând Task Manager. Pentru a face acest lucru, apăsați Shift+F10 pentru a lansa Command Prompt în timp ce vă aflați pe ecranul “Let’s connect you to a network” (Să vă conectăm la o rețea).

În fereastra Command Prompt, tastați taskmgr și apăsați Enter. Astfel, se va deschide fereastra Task Manager.

În Task Manager, faceți click dreapta pe procesul “Network Connection Flow” din fila Processes și selectați “End task” din meniul contextual.

Tastați exit în fereastra Command Prompt și apăsați Enter.

După aceea, ecranul “Let’s connect you to a network” (Să vă conectăm la o rețea) va dispărea și veți putea continua instalarea fără conexiune la internet.

Astfel, ați trecut cu succes de ecranul “Let’s connect you to a network”. Puteți proceda mai departe cu instalarea Windows 11 fără complicații legate de rețea. După finalizarea instalării, ar trebui să luați în considerare descărcarea unor aplicații gratuite, dar esențiale, pentru a vă îmbunătăți fluxul de lucru.

[mai mult...]

Cum convertiți Hard Disk-ul sau o partiție în format NTFS în Windows 11/10

Computerul dumneavoastră cu Windows 11/10 a întâmpinat vreodată o problemă în timp ce încerca să selecteze o destinație pentru a salva copia de rezervă? Dacă da, este posibil ca problema să fi persistat din cauza unuia dintre următoarele motive:

  • Destinația este chiar unitatea de disc pe care încercați să faceți o copie de rezervă. Nu puteți efectua o copie de rezervă a unui disc pe el însuși. De exemplu, nu puteți face o copie de rezervă a conținutului unității D: pe unitatea D:.
  • Destinația nu este formatată ca New Technology File System (NTFS), File Allocation Table (FAT) sau Universal Disk Format (UDF). Copiile de rezervă pot fi salvate numai pe discuri care sunt formatate folosind unul dintre sistemele de mai sus.
  • Ultimul motiv este subiectul nostru de discuție, așa că, în cadrul postării, vom învăța cum să formatați sau să convertiți un hard disk sau o partiție în format NTFS.

Acum, cineva se poate întreba de ce ar trebui să convertească un hard disk sau o partiție în format NTFS. Ei bine, dacă nu știți, sistemul de fișiere NTFS oferă o performanță și o securitate mai bună pentru datele de pe hard disk-uri și partiții sau volume decât sistemul de fișiere FAT utilizat în vechea versiune de Windows.

Observatie!

Rețineți că, odată ce ați convertit o partiție în format NTFS, nu mai puteți să o schimbați cu ușurință în alt format. Vi se va cere să reformatați partiția, ceea ce șterge toate datele stocate pe acel disc.

O partiție formatată ca NTFS se referă la o secțiune a unui hard disk care a fost configurată folosind New Technology File System, un sistem de fișiere avansat care oferă performanțe ridicate și caracteristici suplimentare care nu sunt disponibile în alte sisteme de fișiere. NTFS este utilizat în mod obișnuit în sistemele de operare Windows pentru securitate sporită, compresie de fișiere și suport pentru medii de stocare de mari dimensiuni.

Dacă aveți o partiție care utilizează sistemul de fișiere anterior FAT16 sau FAT32, o puteți converti în NTFS utilizând comanda de conversie. Acest lucru nu va afecta în niciun fel datele de pe partiție.

Conversia hard disk-ului sau a partiției în format NTFS

În primul rând, dacă rulați vreun program care se află pe unitatea care urmează să fie convertită în format NTFS, este recomandat să închideți acel program pentru a putea continua.

Următorul pas este să deschideți Command Prompt ca administrator. Dacă vi se cere o parolă de administrator sau o confirmare, introduceți parola sau furnizați confirmarea, astfel încât procesul de conversie să nu fie întrerupt în niciun moment.

Odată deschisă fereastra promptului de comandă, tastați următoarea comandă și apăsați Enter:

convert drive (unitate la alegere)/fs:ntfs

De exemplu, pentru a converti unitatea E în format NTFS, tastați:

 convert E: /fs:ntfs. Acest lucru va converti unitatea E în format NTFS.

Dacă partiția pe care o convertiți conține fișiere de sistem, adică fișierele prezente în unitatea pe care este instalat sistemul de operare, cum ar fi unitatea C:, va trebui să reporniți calculatorul pentru ca conversia să se finalizeze cu succes.

În plus, dacă discul este plin, este posibil să primiți o eroare; prin urmare, cel mai bine este să ștergeți sau să eliminați fișierele nedorite sau cel puțin să faceți o copie de rezervă a acestora într-o locație adecvată, astfel încât să puteți elibera spațiu pe disc.

[mai mult...]

What is UEFI and how is it different from BIOS?

Way back in 2017, Intel announced plans to completely replace BIOS with UEFI on all their chipsets, and the industry quickly followed suit. The classic BIOS is now firmly a relic of the past. But what is UEFI, and how is it different from the BIOS we’re all familiar with?

What Do the BIOS and UEFI Do?

Both the Unified Extensible Firmware Interface (UEFI) and BIOS are low-level software that starts when you boot your PC before booting your operating system, but UEFI is a more modern solution, supporting larger hard drives, faster boot times, more security features, and—conveniently—graphics and mouse cursors.

We’ve seen newer PCs that ship with UEFI still refer to it as the “BIOS” to avoid confusing people who are used to a traditional PC BIOS. Even if your PC uses the term “BIOS”, modern PCs you buy today almost certainly ship with UEFI firmware instead of a BIOS. 4

What Is a BIOS?

BIOS is short for Basic Input-Output system. It’s low-level software that resides in a chip on your computer’s motherboard. The BIOS loads when your computer starts up, and the BIOS is responsible for waking up your computer’s hardware components, ensures they’re functioning properly, and then runs the bootloader that boots Windows or whatever other operating system you have installed.

You can configure various settings in the BIOS setup screen. Settings like your computer’s hardware configuration, system time, and boot order are located here. You can access this screen by pressing a specific key—different on different computers, but often Esc, F2, F10, or Delete—while the computer boots. When you save a setting, it’s saved to the memory on your motherboard itself. When you boot your computer, the BIOS will configure your PC with the saved settings.

The BIOS goes through a POST, or Power-On Self Test, before booting your operating system. It checks to ensure your hardware configuration is valid and working properly. If something is wrong, you’ll see an error message or hear a cryptic series of beep codes. You’ll have to look up what different sequences of beeps mean in the computer’s manual.

When your computer boots—and after the POST finishes—the BIOS looks for a Master Boot Record, or MBR, stored on the boot device and uses it to launch the bootloader.

You may also see the acronym CMOS, which stands for Complementary Metal-Oxide-Semiconductor. This refers to the battery-backed memory where the BIOS stores various settings on the motherboard. It’s actually not accurate anymore, since this method has been replaced with flash memory (also referred to as EEPROM) in contemporary systems.

Why the BIOS Is Outdated

The BIOS has been around for a long time, and hasn’t evolved much. Even MS-DOS PCs released in the 1980s had a BIOS!

Of course, the BIOS has evolved and improved over time. Some extensions were developed, including ACPI, the Advanced Configuration and Power Interface. This allows the BIOS to more easily configure devices and perform advanced power management functions, like sleep. But the BIOS hasn’t advanced and improved nearly as much as other PC technology has since the days of MS-DOS.

The traditional BIOS still has serious limitations. It can only boot from drives of 2.1 TB or less. 8 TB drives are now common, and a computer with a BIOS can’t boot from them. That limitation is due to the way the BIOS’s Master Boot Record system works.

The BIOS must run in 16-bit processor mode, and only has 1 MB of space to execute in. It has trouble initializing multiple hardware devices at once, which leads to a slower boot process when initializing all the hardware interfaces and devices on a modern PC. The BIOS has needed replacement for a long time. Intel started work on the Extensible Firmware Interface (EFI) specification back in 1998. Apple chose EFI when it switched to the Intel architecture on its Macs in 2006, but other PC manufacturers didn’t follow.

In 2007, Intel, AMD, Microsoft, and PC manufacturers agreed on a new Unified Extensible Firmware Interface (UEFI) specification. This is an industry-wide standard managed by the Unified Extended Firmware Interface Forum, and isn’t solely driven by Intel. UEFI support was introduced to Windows with Windows Vista Service Pack 1 and Windows 7. The vast majority of computers you can buy today now use UEFI rather than a traditional BIOS.

How UEFI Replaces and Improves on the BIOS

UEFI replaces the traditional BIOS on PCs. There’s no way to switch from BIOS to UEFI on an existing PC. You need to buy new hardware that supports and includes UEFI, as new computers do. Most UEFI implementations provide BIOS emulation so you can choose to install and boot old operating systems that expect a BIOS instead of UEFI, so they’re backwards compatible.

This new standard avoids the limitations of the BIOS. The UEFI firmware can boot from drives of 2.2TB or larger—in fact, the theoretical limit is 9.4 zettabytes. That is an appreciable percentage of all of the information on the Internet! That’s because UEFI uses the GPT partitioning scheme instead of MBR. It also boots in a more standardized way, launching EFI executables rather than running code from a drive’s master boot record.

UEFI can run in 32-bit or 64-bit mode and has more addressable address space than BIOS, which means your boot process is faster. It also means that UEFI setup screens can be slicker than BIOS settings screens, including graphics and mouse cursor support. However, this isn’t mandatory. Many PCs still ship with text-mode UEFI settings interfaces that look and work like an old BIOS setup screen.

UEFI is packed with other features. It supports Secure Boot, which means the operating system can be checked for validity to ensure no malware has tampered with the boot process. It can support networking features right in the UEFI firmware itself, which can aid in remote troubleshooting and configuration. With a traditional BIOS, you have to be sitting in front of a physical computer to configure it.

It’s not just a BIOS replacement, either. UEFI is essentially a tiny operating system that runs on top of the PC’s firmware, and it can do a lot more than a BIOS. It may be stored in flash memory on the motherboard, or it may be loaded from a hard drive or network share at boot.

Different PCs with UEFI will have different interfaces and features. It’s all up to your PC manufacturer, but the basics will be the same on each PC.

How to Access UEFI Settings on Modern PCs

If you’re a normal PC user, switching to a computer with UEFI won’t be a noticeable change. Your new computer will boot up and shut down faster than it would have with a BIOS, and you can use drives of 2.2 TB or more in size.

If you need to access low-level settings, there may be a slight difference. You may need to access the UEFI settings screen through the Windows boot options menu rather than pressing a key while your computer starts. With PCs now booting so quickly, PC manufacturers don’t want to slow down the boot process by waiting to see if you press a key. However, we’ve also seen PCs with UEFI that allow you to access the BIOS in the same way, by pressing a key during the boot-up process.

[mai mult...]

How to find your Printer’s IP Address on Windows 10

If you have a network printer connected to your Windows 10 PC and you’d like to configure or troubleshoot it, you will have to find your printer’s IP address. Here are several ways to do it. If you have installed the drivers for your printer on your PC already, use the Control Panel method to find the printer’s IP address.

Find Your Printer’s IP Address in Control Panel

To view your installed printer’s IP address in Windows 10, first, open Control Panel. Do this by accessing the “Start” menu, searching for “Control Panel,” and clicking it in the search results.

In Control Panel, under the “Hardware and Sound” section, click “View Devices and Printers.”

On the “Devices and Printers” window, in the “Printers” section, find your printer. Right-click its icon and select “Properties” from the menu.

On the printer’s “Properties” window, at the top, click the “Web Services” tab. At the bottom of this tab, next to “IP Address,” you can see your printer’s IP address.

By the way, if your printer allows web tweaking, you can enter this IP address in your web browser to access its settings page.

[mai mult...]

Cum alegem un NAS (Network Attached Storage), recomandare Synology

Ce trebuie să căutați la un NAS

În timp ce fiecare NAS îndeplinește funcția de bază de conectare a spațiului de stocare la rețea, aici se termină asemănările. Un hard disk NAS este, în esență, un computer specializat și la fel ca toate computerele, vine în multe varietăți. Aspectele cheie pe care trebuie să le luați în considerare înainte de a cumpăra unul pot fi împărțite în câteva categorii generale.

Numărul de locașuri pentru unități este prima decizie pe care trebuie să o luați. Un NAS cu un singur bay (sau chiar un simplu hard disk extern) este bun pentru utilizatorii care doresc doar să facă streaming media, să creeze copii de rezervă de bază sau să aibă o stocare partajată locală rapidă. Cu toate acestea, cu un singur bay, toate datele sunt pierdute în cazul în care unitatea se defectează.

Un model cu două compartimente permite oglindirea discului și este o alegere mai bună, asigurând că datele rămân intacte. Pentru a trece de două compartimente pentru discuri, trebuie să alegeți combinația dorită de capacitate maximă, viteză și redundanță.

Atunci când alegeți un produs, specificațiile de performanță ale dispozitivelor NAS sunt la fel de importante ca și cele ale unui computer personal. NAS-ul are un procesor, memorie RAM, viteze specifice ale porturilor Ethernet și specificații maxime ale unităților de disc pe care va trebui să le cunoașteți. De exemplu, dacă aveți nevoie de un NAS pentru a transcoda video 4K sau pentru a edita fișiere video direct în rețea, acesta are nevoie de puterea hardware necesară pentru a face acest lucru posibil.

Capacitatea de modernizare este, de asemenea, un factor important de luat în considerare. Dacă nevoile dvs. vor crește în timp, atunci un NAS care poate fi extins reprezintă o achiziție mai bună. Memoria RAM este o componentă obișnuită care poate fi actualizată, dar unele dispozitive NAS vă permit, de asemenea, să instalați un SSD pentru a acționa ca o memorie cache de mare viteză, îmbunătățind în mod dramatic performanța transferului de date.

În cele din urmă, suportul pentru aplicații poate fi crucial. Dispozitivele NAS utilizează, de obicei, sisteme de operare diferite față de un computer standard. Unele sisteme de operare pot fi personalizate, în timp ce altele ar putea fi puțin mai mult decât o instalare standard de Linux. Suportul pentru aplicații specifice, cum ar fi serverele web sau software-ul de streaming media, poate varia foarte mult, așa că verificați dacă un anumit dispozitiv NAS suportă aplicațiile specifice pe care aveți nevoie să le rulați.

 

Recomandare NAS: Synology 2 Bay NAS DiskStation DS220+ (fără HDD)

Synology DS220+ are multe avantaje. Arată atractiv și funcționează atât acasă, cât și în mediul de afaceri. Prețul nu este scăzut, dar nici excesiv. Cu două locașuri pentru unități, obțineți cel mai important nivel minim de redundanță cu suport RAID 1.

Cele două porturi Gigabit Ethernet vă oferă opțiunea de a le agrega pentru o performanță maximă sau de a utiliza o configurație de failover pentru a vă asigura că datele dvs. sunt întotdeauna disponibile. Unitatea centrală de procesare este suficient de rapidă pentru majoritatea nevoilor utilizatorilor, iar alocarea de memorie RAM poate fi îmbunătățită dacă este necesar. Fiind un nume cunoscut pe piața NAS, Synology oferă, de asemenea, aproape 100 de aplicații pentru DS220+.

CARACTERISTICI GENERALE

Procesor Intel Celeron J4025
Licente camere IP Maxim 25 ( Inclus: 2)
Capacitate 2 GB
Numar Hard disk-uri 2
Capacitate maxima HDD 32 TB
Operatii RAID RAID 1 RAID 0 Basic JBOD Synology Hybrid RAID (SHR)
Porturi 2 x USB 3.0 2 x RJ-45
Retea 10/100/1000
Dimensiuni (D x H x W) 232.2 x 165 x 108 mm
Hard disk-uri incluse Nu
Media server support DLNA Certified
Networking protocols SMB1 (CIFS), SMB2, SMB3, NFSv3, NFSv4, NFSv4.1, NFS Kerberized sessions, iSCSI, HTTP, HTTPs, FTP, SNMP, LDAP, CalDAV
Racire 1 x 92mm fan
Alimentare 100 – 240 V
Backup solutions Synology Hyper Backup
Securitate Kensington Security Slot
Accesorii incluse 1 x manual de utilizare 1 x NAS 1 x adaptor de curent alternativ 1 x cablu alimentare AC 1 x Cablu RJ-45

Imagini Synology DS220+

Pret recomandat: ~ 2200 RON.

[mai mult...]

Cum sa va conectati la serverele FTP in Windows 10

Ce este un server FTP?

FTP (File Transfer Protocol) Server este un tip de server care permite transferul de fișiere între computere prin internet sau o rețea locală. FTP este un protocol standard utilizat pentru transferul de fișiere între un client (de exemplu, computerul dvs.) și un server (un alt computer sau un dispozitiv special configurat pentru a gestiona transferurile FTP). Serverele FTP sunt mai puțin răspândite decât odinioară, dar vă puteți găzdui propriul server.

Cum să accesați serverele FTP în Windows 10 cu File Explorer

Managerul de fișiere Windows – cunoscut sub numele de File Explorer în Windows 10 – vă permite să vă conectați la servere FTP.

Pentru a vă conecta la un server FTP, deschideți o fereastră File Explorer sau Windows Explorer, faceți click pe “This PC”. Faceți click dreapta în panoul din dreapta și selectați “Add a network location” (Adăugați o locație de rețea).

Treceți prin expertul care apare și selectați “Choose a custom network location” (Alegeți o locație de rețea personalizată).

În fereastra de dialog “Specificați locația site-ului dvs.”, introduceți adresa serverului ftp sub forma ftp://server.com .

De exemplu, serverul FTP al Microsoft obișnuia să fie ftp.microsoft.com, așa că am introduce aici ftp://ftp.microsoft.com dacă am dori să ne conectăm la acel server.

Dacă nu aveți un nume de utilizator și o parolă, puteți bifa deseori căsuța “Log on anonymously” (Conectare anonimă) și vă puteți conecta la server fără nume de utilizator și parolă. Acest lucru vă oferă acces limitat la server – de exemplu, puteți descărca în general fișiere disponibile public, dar nu puteți încărca fișiere.

Dacă aveți un nume de utilizator și o parolă, introduceți numele de utilizator aici. Prima dată când vă conectați la serverul FTP, vi se va cere să introduceți parola.

Acum vi se va cere să introduceți un nume pentru locația rețelei. Introduceți orice nume doriți – site-ul FTP va apărea cu acest nume, astfel încât să vă puteți aminti cu ușurință care este fiecare.

După ce ați terminat, site-ul FTP va apărea sub “Network locations” (Locații de rețea) în panoul This PC or Computer. Descărcați fișiere și încărcați fișiere copiindu-le în și din acest dosar.

[mai mult...]

How to add subtitles to a Video on Android

Automatically Add Subtitles to a Video on Android

If you don’t want to spend too much time and effort finding and downloading the subtitles—you can add them automatically. All you need is an internet connection and a subtitle app that can search and download subtitles for your videos.

Adding subtitles automatically will smooth the process, and you don’t have to rely on a manual search to download the subtitles. It also automatically synchronizes the subtitles with the video sound. The media player apps adjust the timing and speed of the subtitles according to the video playback. You can try VLC and MX media player—that will do the most work for you.

Add Subtitle to a Video Using VLC Media Player

The VLC ranks among the top media players for Android devices. You can play almost any local and network video using VLC. It supports multiple video formats such as MKV, MP4, AVI, and MOV.

You can use VLC to directly download and add subtitles to your favorite TV show or movie. You can also customize the subtitle text appearance and position from VLC settings. This will help you to adjust the subtitle synchronization with the video.

Open the video in VLC Player to add subtitles to it. Tap anywhere on the screen, and you’ll see some on-screen buttons. Find the subtitle icon, usually located in the bottom left corner. Tap on that subtitle icon to bring up the subtitle options.

Click the little down arrow to expand the “Subtitles” menu. Here you will see different options for subtitle selection. To proceed with adding subtitles, select “Download Subtitles.”

VLC Player will start searching for available subtitles. It typically searches for subtitles using the video’s title, filename, or other relevant metadata to find the best match.

You will get a list of all available subtitles to download. Select the suitable subtitle according to your video. To add the selected subtitle, simply hit the download icon next to it.

You can also choose a different language to search for the subtitles.

After downloading the subtitles, select the downloaded subtitle track from the subtitle settings.

[mai mult...]

Cum mutați bara de instrumente a Outlook din lateral în partea de jos

Ați mutat bara de instrumente Outlook care conține opțiuni precum Mail și Calendar în bara laterală din stânga aplicației? Doriți să o aduceți înapoi în bara de jos a aplicației? Dacă da, aveți o modalitate simplă de a face acest lucru, iar noi vă vom arăta cum să faceți acest lucru pe computerul dumneavoastră cu Windows 10 sau Windows 11.

Pentru a face acest lucru, în colțul din stânga sus al aplicației Outlook, faceți click pe “File.”

Din bara laterală din stânga, selectați “Options.”

În fereastra “Outlook Options”, în bara laterală din stânga, faceți clic pe “Advanced”. În panoul din dreapta, dezactivați opțiunea “Show Apps in Outlook”.

Salvați modificările, selectând “OK” în partea de jos.

Outlook va afișa o solicitare care vă va spune că trebuie să reporniți aplicația pentru ca modificările să intre în vigoare. Faceți acest lucru închizând și redeschizând aplicația Outlook, iar bara dvs. de instrumente va fi așezată în bara de jos a aplicației.

[mai mult...]

Cum mutați Microsoft Authenticator pe un telefon nou

Utilizarea unei aplicații de autentificare pentru autentificarea cu doi factori (2FA) este mai sigură decât mesajele SMS, dar ce se întâmplă dacă schimbați telefonul? Iată cum să vă mutați conturile 2FA dacă folosiți Microsoft Authenticator.

Anterior, am analizat mutarea conturilor 2FA din Google Authenticator pe un nou telefon. Am constatat că nu există nicio modalitate de a exporta toate conturile și apoi de a le importa pe un nou telefon. Din fericire, Microsoft Authenticator oferă o opțiune de backup și recuperare. Rețineți că 2FA este conceput astfel încât să fie extrem de dificil să accesați un cont dacă nu aveți codul 2FA. Cele mai multe conturi oferă coduri de rezervă pe care le puteți utiliza dacă ați pierdut sau ați deteriorat telefonul.

Asigurați-vă că aveți o copie a codurilor de rezervă pentru fiecare cont înainte de a încerca să vă schimbați dispozitivul de autentificare. Astfel, le veți putea folosi dacă întâmpinați probleme atunci când încercați să vă recuperați conturile.

  • Activați opțiunea de backup pe vechiul dvs. telefon

Dacă aveți nevoie să vă recuperați conturile pe un telefon nou, va trebui să activați opțiunea de backup de pe cel vechi. Pentru a face acest lucru, deschideți Microsoft Authenticator. Atingeți cele trei puncte verticale din dreapta sus, apoi atingeți “Settings” (Setări).

În secțiunea “Backup”, activați “Cloud Backup” pe un telefon Android sau “iCloud Backup” pe un iPhone.

Conturile dvs. vor fi apoi salvate în contul Microsoft pe care l-ați folosit atunci când ați configurat prima dată Microsoft Authenticator. iPhone-urile necesită, de asemenea, să aveți un cont iCloud.

Dacă sunteți îngrijorat de ceea ce este de fapt salvat, este destul de simplu. Contul dvs. și numele de utilizator, codul de verificare și diverse metadate, cum ar fi ora la care a fost creată copia de rezervă, toate vor fi incluse.

Authenticator creează un fișier JSON Web Encryption blob (JWE) criptat folosind AES-256. Apoi, criptează datele utilizând SHA-512 și le adaugă la JWE înainte de a stoca întregul fișier și ID-ul de cheie în contul dvs.

  • Utilizarea opțiunii de recuperare pe noul telefon

În continuare, va trebui să instalați Microsoft Authenticator pe noul telefon. Descărcați-l din Google Play pentru Android sau din Apple App Store pentru iPhone. Nu configurați niciun cont folosind Microsoft Authenticator până după ce ați folosit instrumentul de recuperare, deoarece acesta va suprascrie conturile de pe site-urile corespunzătoare.

De exemplu, să presupunem că ați configurat 2FA pe contul Gmail abc@gmail.com în Authenticator pe noul dvs. telefon. Cu toate acestea, Authenticator de pe vechiul dvs. telefon conține contul Gmail xyz@gmail.com. Instrumentul de recuperare va suprascrie contul abc@gmail.com pe care l-ați adăugat în Authenticator pe noul telefon cu contul xyz@gmail.com care există în copia de rezervă.

Pentru a utiliza instrumentul de recuperare, deschideți Microsoft Authenticator pe noul telefon, apoi faceți clic pe “Begin Recovery” (Începeți recuperarea).

Vi se va cere să vă conectați la contul Microsoft pe care l-ați folosit pentru copia de rezervă de pe vechiul telefon. Conturile dvs. vor fi apoi adăugate automat la Microsoft Authenticator pe noul telefon.

  • Revalidarea pe noul telefon și îndepărtarea din vechiul telefon

Unele conturi vă vor cere să le revalidați, fie prin conectarea la conturile respective, fie prin scanarea unui cod QR. Microsoft Authenticator va afișa un mesaj dacă trebuie să faceți acest lucru. În esență, este același proces prin care ați trecut atunci când ați configurat contul inițial.

De asemenea, este important să eliminați conturile de pe vechiul dvs. telefon. Cu toate acestea, nu faceți acest lucru până când nu ați testat și nu v-ați asigurat că puteți accesa aceste conturi pe noul telefon prin Microsoft Authenticator.

Pentru a elimina un cont de pe vechiul telefon, deschideți Microsoft Authenticator pe acesta. Atingeți contul pe care doriți să îl eliminați, apoi atingeți “Remove Account”.

De asemenea, ar trebui să deschideți toate conturile 2FA și să vedeți dacă vechiul dvs. telefon este încă afișat ca dispozitiv de autentificare valabil; dacă este așa, eliminați-l.

După ce ați eliminat toate conturile din Authenticator de pe vechiul telefon, puteți elimina și aplicația. Din acest moment, doar noul telefon vă va furniza coduri 2FA.

[mai mult...]