Soluții pentru problemele tale IT
Instreamly is a platform that connects streamers with brands for sponsorship opportunities. It allows you to display automated, non-intrusive sponsored content on your live streams, primarily through animated artworks that appear for a specified period. This helps streamers monetize their content and access brand collaborations they might not otherwise have.
[mai mult...]Fișierele PST joacă un rol crucial în gestionarea datelor de e-mail Outlook, mai ales atunci când lucrați offline sau aveți spațiu de stocare limitat pe serverul de e-mail. Cu toate acestea, fișierul PST se poate corupe sau deteriora, ducând la pierderea de e-mailuri, contacte, calendare, activități și alte elemente din cutia poștală.
Din fericire, Outlook oferă propriul instrument de reparare PST, cunoscut sub numele de ScanPST sau Inbox Repair Tool. Iată cum să îl utilizați eficient și alternativele, atunci când scanpst.exe nu reușește să repare datele fișierelor PST. Locația fișierului Scanpst.exe poate varia în funcție de versiunea de Outlook și Windows pe care o utilizați.
1. Mai întâi, închideți Outlook înainte de a rula Scanpst.exe.
2. Dacă utilizați Office 365, cea mai recentă versiune de Outlook este încă în Office 16. Pentru a găsi Scanpst.exe, navigați la:
C:\Program Files (x86)\Microsoft Office\root\Office16\
C:\Program Files (x86)\Microsoft Office\Office15\
Sau orice versiune de Office pe care o utilizați. Adică, Office14, Office12.
Instrumentul de reparare a inbox-ului este executabil, așa că tot ce trebuie să faceți este:
3. Faceți dublu click pe fișierul Scanpst.exe pentru a lansa Inbox Repair Tool.
4. În fereastra Instrument de reparare Inbox, faceți click pe Răsfoire pentru a selecta fișierul PST pe care doriți să îl scanați și să îl reparați. Locația implicită pentru fișierele PST este de obicei:
C:\Utilizatori\[Nume utilizator]\AppData\Local\Microsoft\Outlook\
5. Faceți click pe Start pentru a începe scanarea. Instrumentul va analiza fișierul pentru erori și inconsecvențe.
6. Dacă se găsesc erori, faceți click pe Reparare pentru a remedia problemele. Instrumentul va încerca să recupereze datele din fișierul PST deteriorat.
7. Bifați opțiunea pentru a crea o copie de rezervă a fișierului PST original ca „.bak”. Între timp, fișierul reparat va avea același nume ca fișierul original.
8. Redeschideți Outlook pentru a vedea dacă datele au fost recuperate.
Deși Scanpst.exe este un utilitar util pentru repararea fișierelor PST corupte, are anumite limitări:
Capacitate limitată de reparare: Scanpst.exe poate remedia probleme minore de corupere în fișierele PST, dar este posibil să nu repare fișierele grav corupte. Nu poate gestiona toate tipurile de corupere PST și este posibil să nu recupereze toate datele pierdute sau deteriorate.
Sunt necesare mai multe încercări: Uneori, Scanpst.exe poate necesita mai multe încercări pentru a repara un fișier PST, ceea ce poate fi consumator de timp și frustrant pentru utilizatori.
Limitări privind dimensiunea fișierelor: Outlook 2010 până la 365 acceptă doar fișiere PST cu o dimensiune de până la 50 GB. Dimensiunea fișierelor este chiar mai mică dacă utilizați versiuni mai vechi de Outlook.
[mai mult...]In lumea digitala de astazi, atacurile cibernetice sunt tot mai frecvente, iar utilizatorii obisnuiti sunt expusi constant la diverse amenintari. Printre cele mai periculoase tipuri de malware se numara virusii, trojenii si worm-urile. Aceste programe daunatoare pot compromite datele, afecta performanta dispozitivelor si chiar fura informatii personale.
Daca vrei sa navighezi in siguranta pe internet si sa iti protejezi dispozitivele, este esential sa intelegi ce sunt acesti malware si cum sa te feresti de ei. In acest articol, vei descoperi metode eficiente pentru a te proteja impotriva virusilor, trojenilor si worm-urilor.
[mai mult...]Ai făcut un update la Windows 10 sau 11 și calculatorul/laptopul merge mai greu, apar erori ciudate sau unele aplicații nu mai pornesc? Se întâmplă frecvent ca după o actualizare să apară probleme de compatibilitate, drivere care nu mai funcționează cum trebuie sau fișiere corupte.
[mai mult...]NetBox este un instrument de modelare a resurselor de infrastructură (IRM) conceput pentru automatizarea rețelelor și ingineria infrastructurii. Inițial, a fost creat de echipa DigitalOcean și acum a devenit un proiect open-source lansat sub licența Apache 2.
Înainte de a continua, asigură-te că ai următoarele:
Pentru a instala Netbox, trebuie să vă asigurați că dependențele sunt instalate pe serverul Ubuntu. Acestea includ Python3, serverul PostgreSQL, serverul web Apache, Redis și bibliotecile de sistem. În această secțiune, veți instala aceste pachete cu ajutorul managerului de pachete APT.
Mai întâi, executați următoarea comandă pentru a actualiza indexul pachetului Ubuntu.
sudo apt update
După actualizare, instalați dependențele pentru Netbox cu următoarea comandă. În acest exemplu, veți instala PostgreSQL, Apache, Python, Redis, Certbot, veți construi dependențe și câteva biblioteci.
sudo apt install apache2 postgresql postgresql-common libpq-dev redis-server git certbot python3 python3-pip python3-venv python3-dev build-essential libxml2-dev libxslt1-dev libffi-dev libssl-dev zlib1g-dev
Introduceți „ Y ” pentru a confirma instalarea.
După finalizarea instalării, executați comanda „systemctl” de mai jos pentru a verifica starea serverului web Apache.
sudo systemctl is-enabled apache2 sudo systemctl status apache2
În următoarea ieșire, puteți vedea că Apache rulează și este activat.
În cele din urmă, verificați starea serverului PostgreSQL cu următoarele:
sudo systemctl is-enabled postgresql sudo systemctl status postgresql
În rezultatul de mai jos, puteți vedea că PostgreSQL este activat și rulează cu starea „exited” (sistem-ul nu poate găsi serviciul de monitorizat).
Configurarea PostgreSQL
După instalarea dependențelor, trebuie să configurați serverul PostgreSQL creând un nou utilizator și o nouă bază de date pe care Netbox le va utiliza.
Conectați-vă la serverul PostgreSQL folosind comanda de mai jos.
sudo -u postgres psql
Acum executați următoarele interogări pentru a crea un nou utilizator „ netbox ” cu parola „ netboxpassword ” și noua bază de date „ netboxdb ”.
CREATE USER netbox LOGIN CREATEDB PASSWORD 'netboxpassword'; CREATE DATABASE netboxdb OWNER netbox;
După ce baza de date și utilizatorul sunt create, verificați lista de baze de date și utilizatori pe PostgreSQL cu următoarele.
\l \du
Puteți vedea mai jos baza de date „ netboxdb ” și utilizatorul „ netbox ” care este creat.
Tastați „ quit ” pentru a ieși din serverul PostgreSQL.
Acum că baza de date PostgreSQL este gata, veți descărca și instala Netbox pe mașina dvs. Ubuntu. Veți configura numele de domeniu, cheia secretă și baza de date pentru Netbox.
Mai întâi, executați comanda de mai jos pentru a crea un nou utilizator „netbox” pe mașina dvs. Ubuntu.
sudo useradd -r -d /opt/netbox -s /usr/sbin/nologin netbox
Acum executați comanda de mai jos pentru a descărca codul sursă Netbox cu comanda „ git ” și schimbați proprietarul la utilizatorul „ netbox ”.
sudo git clone -b master --depth 1 https://github.com/netbox-community/netbox.git /opt/netbox sudo chown -R netbox:netbox /opt/netbox
Mutați-vă în directorul „ /opt/netbox/netbox/netbox ” și executați fișierul „ generate_secret_key.py ”. Copiați cheia secretă în nota dvs.
cd /opt/netbox/netbox/netbox sudo -u netbox python3 ../generate_secret_key.py
Apoi, copiați fișierul „ configuration.py ” și modificați-l folosind editorul „ nano ”.
sudo -u netbox cp configuration_example.py configuration.py sudo -u netbox nano configuration.py
Adăugați adresa IP locală și numele de domeniu la „ ALLOWED_HOSTS ”.
ALLOWED_HOSTS = ['netbox.howtoforge.local', '192.168.10.60']
Introduceți numele bazei de date PostgreSQL, utilizatorul și parola în secțiunea „ BAZA DE DATE ”.
# configurare bază de date
DATABASE = {
'NAME': 'netboxdb', # Nume bază de date
'USER': 'netbox', # Nume utilizator PostgreSQL
'PASSWORD': 'netboxpassword', # Parolă PostgreSQL
'HOST': 'localhost', # Server bază de date
'PORT': '', # Port bază de date (se lasă necompletat pentru implicit)
'CONN_MAX_AGE': 300, # Vârsta maximă a conexiunii la baza de date (secunde)
}
Lipiți cheia secretă în secțiunea „ SECRET_KEY ”.
SECRET_KEY = '98%D9uh8S%)T0QhQ@Z3zYf%Hik^CqWJ)Uwz%0J7TZUztmNiitG'
Salvați fișierul și ieșiți din editor când ați terminat.
Migrarea Netbox și configurarea administratorului
Acum că ați configurat Netbox cu serverul PostgreSQL, sunteți gata să migrați baza de date și să creați un utilizator de administrator pentru instalarea Netbox.
Executați scriptul „ upgrade.sh ” folosind comanda de mai jos. Aceasta va crea un mediu Python, va instala dependențele pentru Netbox, va migra baza de date Netbox, se va conecta la Redis și apoi va genera fișiere statice.
sudo -u netbox /opt/netbox/upgrade.sh
Mai jos puteți vedea migrarea bazei de date pentru Netbox.
Și mai jos, când „ manage.py ” generează fișiere statice.
După finalizarea procesului, trebuie să creați un nou utilizator de administrator pentru Netbox prin intermediul scriptului „ manage.py ”.
Rulați următoarea comandă pentru a activa mediul virtual Netbox. Odată activat, shell-ul dvs. va deveni de genul „ (venv) user@hostname ”.
source /opt/netbox/venv/bin/activate
Accesați directorul „ /opt/netbox/netbox ” și executați scriptul „ manage.py ” astfel:
cd /opt/netbox/netbox python3 manage.py createsuperuser
Introduceți numele de utilizator, adresa de e-mail și parola pentru administratorul Netbox.
După finalizare, executați comanda „ dezactivate ” pentru a ieși din mediul virtual Netbox.
Rularea Netbox ca serviciu
În această secțiune, veți copia configurațiile Netbox care vor fi utilizate pentru a rula Netbox ca serviciu systemd. Trebuie să vă asigurați că Netbox rulează sub Gunicorn, apoi să copiați fișierele serviciului Netbox în directorul „ /etc/systemd/system ”.
Mai întâi, copiați scriptul „ gunicorn.py ” în directorul „ /opt/netbox ”. Acest script conține configurația pentru ca Netbox să ruleze sub serverul WSGI Python.
sudo -u netbox cp /opt/netbox/contrib/gunicorn.py /opt/netbox/gunicorn.py
Acum executați comanda de mai jos pentru a copia fișierele de service pentru Netbox în directorul „ /etc/systemd/system ” și a reîncărca managerul systemd.
sudo cp -v /opt/netbox/contrib/*.service /etc/systemd/system/ sudo systemctl daemon-reload
După ce systemd este reîncărcat, executați comanda „ systemctl ” de mai jos pentru a porni și activa serviciile Netbox.
sudo systemctl enable --now netbox netbox-rq netbox-housekeeping
În cele din urmă, verificați serviciile Netbox pentru a vă asigura că rulează cu următoarea comandă.
sudo systemctl status netbox netbox-rq netbox-housekeeping
În următoarea ieșire, puteți vedea că serviciul „ netbox ” rulează și este activat.
Pentru serviciul „ netbox-rq ”, ar trebui să obțineți o ieșire de genul:
În cele din urmă, „ netbox-housekeeping ” cu starea „ dead ” deoarece va funcționa ca un cronometru.
Configurarea Apache ca proxy invers
În acest moment, Netbox rulează în fundal ca serviciu pe serverul Python WSGI. Pentru a-l face accesibil din exterior, trebuie să configurați Apache ca proxy invers. Înainte de asta, trebuie să generați și certificate SSL pentru a securiza instalarea Netbox.
Mai întâi, executați comanda de mai jos pentru a opri serviciul „ apache2 ”.
sudo systemctl stop apache2
Acum generați certificate SSL din Letsencrypt cu comanda „ certbot ” de mai jos. Asigurați-vă că schimbați numele de domeniu și adresa de e-mail cu informațiile dvs.
sudo certbot certonly --standalone --preferred-challenges http -d netbox.howtoforge.local
După finalizarea procesului, certificatele SSL vor fi disponibile în directorul „ /etc/letsencrypt/live/domain.com ”.
Apoi, copiați configurația Apache pentru Netbox în fișierul „ /etc/apache2/sites-available/netbox.conf ” și modificați-o folosind editorul „ nano ”.
sudo cp /opt/netbox/contrib/apache.conf /etc/apache2/sites-available/netbox.conf sudo nano /etc/apache2/sites-available/netbox.conf
Înlocuiți numele domeniului în opțiunea „ ServerName ” și modificați calea certificatelor SSL.
<VirtualHost *:80> # SCHIMBAȚI ACESTA ÎN NUMELE SERVERULUI DUMNEAVOASTRĂ ServerName netbox.howtoforge.local ... </VirtualHost> <VirtualHost *:443> ProxyPreserveHost On # SCHIMBAȚI ACESTA ÎN NUMELE SERVERULUI DUMNEAVOASTRĂ ServerName netbox.howtoforge.local SSLEngine on SSLCertificateFile /etc/letsencrypt/live/netbox.howtoforge.local/fullchain.pem SSLCertificateKeyFile /etc/letsencrypt/live/netbox.howtoforge.local/privkey.pem ... </VirtualHost>
Salvați fișierul și ieșiți din editor când ați terminat.
Acum executați comanda de mai jos pentru a activa modulele Apache și fișierul gazdă virtuală „ netbox.conf ”.
sudo a2enmod ssl proxy proxy_http headers rewrite sudo a2ensite netbox.conf
După ce gazda virtuală este activată, executați următoarea comandă pentru a reporni Apache și a aplica modificările. Astfel, instalarea Netbox ar trebui să ruleze sub proxy-ul invers Apache cu HTTPS activat.
sudo systemctl restart apache2
În cele din urmă, accesați https://netbox.howtoforge.local/ cu browserul web și veți fi redirecționat către pagina de conectare Netbox. Introduceți numele de utilizator și parola de administrator, apoi faceți clic pe Conectare.
Veți vedea următorul tablou de bord Netbox dacă aveți acreditările de administrator corespunzătoare.
Faceți clic pe meniul Admin > System pentru a vedea informații despre instalarea Netbox. În rezultatul următor, puteți vedea că Netbox v4.1.7 este instalat împreună cu baza de date PostgreSQL.
Miniconda este versiunea mini a Anaconda Distribution, cu mai puține pachete, dar suficient de puternică pentru a configura proiectele Python/R și de știința datelor. Miniconda include doar pachete cu taxe precum „conda”, Python și pachete suplimentare utile. Este o versiune ușoară a Anaconda, cu o dimensiune mai mică, care permite totuși instalarea de pachete suplimentare prin intermediul depozitului public al Anaconda sau al oricăror depozite terțe, cum ar fi conda-forge și bioconda.
Cerințe preliminare
Pentru a începe să utilizați acest ghid, asigurați-vă că aveți următoarele:
Instalarea Minicondei
Pentru a instala Miniconda pe Debian, puteți descărca cu ușurință programul de instalare cu comanda „curl” și îl puteți executa din terminal. Iată cum se instalează Miniconda pe mașina dvs. Debian.
Descărcați programul de instalare Miniconda pentru Linux cu comanda „curl” de mai jos.
curl -O https://repo.anaconda.com/miniconda/Miniconda3-latest-Linux-x86_64.sh
După finalizarea descărcării, executați scriptul de instalare „Miniconda3-latest-Linux-x86_64” astfel:
bash ~/Miniconda3-cea-mai-recentă-fișiere-Linux-x86_64.sh
Acum faceți următoarele:
Acum că instalarea este finalizată, reîncărcați mediul shell curent cu comanda de mai jos. Mai jos puteți utiliza una, „~/.bashrc” pentru utilizatorul Bash sau „~/.zshrc” pentru utilizatorul ZSH.
source ~/.bashrc source ~/.zshrc
După ce shell-ul este reîncărcat, veți intra automat în mediul „ (base) ”, care este destinat exclusiv Miniconda. Pentru aplicațiile sau proiectele tale, creează-ți propriul mediu, despre care vei învăța mai târziu. Verificați versiunea „conda” cu comanda de mai jos. În acest moment, avem instalată versiunea conda „ 24.11.1 ”.
conda --version
În cele din urmă, puteți verifica informații detaliate despre instalarea Miniconda cu următoarele:
conda info
Aici puteți vedea mediul activ, directorul de date, directorul cache, versiunea „ conda ”, directoarele de mediu și adresele URL ale canalelor (depozitele).
După ce ați instalat Miniconda, haideți să învățăm cum să creăm și să gestionăm medii virtuale folosind Miniconda.
Miniconda oferă un instrument de linie de comandă numit „conda” pentru gestionarea și implementarea mediilor virtuale, a pachetelor și a aplicațiilor. În acest pas, veți învăța cum să creați și să activați medii virtuale cu „conda” și, de asemenea, cum să instalați pachete în mediul dvs. virtual.
Pentru a crea un nou mediu de dezvoltare Conda, executați comanda „ conda ” de mai jos. În acest exemplu, veți crea un nou mediu numit „ cenv ”.
conda create -n cenv
Când vi se solicită, introduceți „ y ” pentru a continua.
După ce mediul „ cenv ” este creat, executați comanda „ conda activate ” de mai jos pentru a activa noul mediu.
conda activate cenv
Cu aceasta, shell-ul dvs. ar trebui schimbat de la „ (base) ” la „ (cenv) ”.
Apoi, executați comanda „conda install” de mai jos pentru a instala pachetele. De exemplu, aici vom instala pachetele Python 3.12, Beautifulsoup4 și docutils.
conda install python=3.12 beautifulsoup4 docutils
În cele din urmă, puteți dezactiva mediul curent cu comanda de mai jos.
conda deactivate
În plus, puteți utiliza și comanda „conda create” dintr-o singură linie pentru a crea un mediu nou și a instala pachete precum următoarele.
conda create cent python=3.12 beautifulsoup4 docutils
Crearea mediului cu fișier YAML
Miniconda oferă și o modalitate de a crea medii prin intermediul fișierului YAML. Cu aceasta, puteți partaja cu ușurință fișierul YAML cu prietenii dvs. și toți vor avea aceleași medii. Acum, haideți să învățăm cum să creăm medii virtuale cu „conda” prin intermediul fișierului YAML.
Creați un nou fișier „ environment.yml ” cu editorul de text. În acest caz, vom folosi „ nano ”.
nano mediu.yml
Introduceți configurația de mai jos pentru a crea un nou mediu, „ myproject ”, cu pachetele „ Python3.12 ”, „ pip ” și „ flask ”. Pachetul respectiv va fi instalat automat.
nume: myproject dependențe: - python=3.12 - pip - flask
Salvați fișierul și ieșiți din editor când ați terminat.
Acum executați comanda „ conda env create ” de mai jos pentru a crea un nou mediu virtual prin intermediul fișierului „ environment.yml ”.
conda env create -f environment.yml
După finalizare, activați mediul „ myproject ” cu comanda de mai jos.
conda activate myproject
Dacă merge bine, shell-ul tău va deveni de genul „ (proiectulmeu) utilizator@gazdă”, ca în captura de ecran de mai jos.
Medii de listare și pachete
În această secțiune, veți învăța cum să verificați mediile pe care le-ați creat și să listați pachetele disponibile pe care le-ați instalat folosind „conda”.
Rulați comanda „conda env” de mai jos pentru a lista proiectele/mediile din sistemul dvs. Așadar, în acest caz, veți vedea trei medii, „ (base) ” pentru Miniconda implicită, „ cenv ” și „ myproject ”.
conda env list
De asemenea, puteți verifica lista de pachete din mediul dvs. folosind comanda „ conda list ” de mai jos.
conda list -n myproject conda list -n cenv
Mai jos puteți vedea lista de pachete din cadrul „ myproject ”.
Acum că ați învățat cum să listați medii și pachete, în pasul următor veți învăța cum să eliminați pachete și medii virtuale în Miniconda.
Pentru a elimina pachetul specific din mediul dvs., executați comanda „ conda remove ” urmată de „ -n nume-mediu ” și numele pachetului.
conda remove -n myproject pip
Pentru a elimina mediul din sistem, executați următoarea comandă „ conda remove ” urmată de numele mediului și opțiunea „ –all ”.
conda remove -n myproject --all
În cele din urmă, verificați din nou lista de medii cu comanda de mai jos. Veți vedea că mediul dvs. este șters. În acest exemplu, „ myproject ” este șters.
conda env list
Pentru acest ultim pas, vă vom oferi o demonstrație a dezvoltării Flask folosind Miniconda. Pentru aceasta, vom folosi mediul „cenv” pe care l-am creat, apoi vom instala pachetele Python, Pip și Flask.
Mai întâi, activați mediul virtual „ cenv ” și instalați pachetele necesare, inclusiv „ flask ”.
conda activate cenv conda install python=3.12 pip flask
Acum creați un nou director de proiect „ ~/flask ” și accesați-l. Apoi, creați o nouă aplicație „ myapp.py ” folosind editorul de text preferat.
mkdir -p ~/flask; cd ~/flask vim myapp.py
Introduceți următorul script Python pentru a crea o nouă aplicație, „ myapp ”, care va afișa „ Hello Flask ” în browser.
#myapp
from flask import Flask, render_template # importing the render_template function
app = Flask(__name__)
# route to index page
@app.route("/")
def hello():
return render_template('index.html')
if __name__ == ' __main__':
app.run(debug=True)
Acum creați un nou director „templates” și creați un fișier „index.html” în directorul respectiv.
mkdir -p templates nano templates/index.html
Introduceți următorul script HTML care va fi redat de funcția „ render_template ”.
<html> <body> <h1><center>Hello Flask within Miniconda!</center></h1> </body> </html>
Apoi, executați comanda „flask” de mai jos pentru a porni aplicația. Aceasta va rula Flask pe portul implicit „5000”.
flask --app myapp run
Când rulați, veți vedea o ieșire de genul următor:
În cele din urmă, deschideți o nouă filă de terminal și conectați-vă la serverul dvs. Apoi, executați comanda „curl” de mai jos pentru a accesa aplicația Flask.
curl http://localhost:5000/
Vei vedea scriptul „index.html” afișat pe terminal.
