Soluții pentru problemele tale IT
Daca anumite dispozitive nu pot finaliza instalarea sistemului de operare conectate la un cablu ethernet folosind network boot desi utilizarea “aceluiasi post de lucru” nu prezinta probleme pe alte device-uri (inclusiv noi), mai exista o ultima solutie inaintea necesitatii inlocuirii de componente sau trimiterea in garantie.
[mai mult...]Required Components
| Component | Quantity | Description |
|---|---|---|
| Arduino Uno / Nano / Mega | 1 | Main controller |
| Fingerprint Sensor (R307 / ZFM-20 / Adafruit) | 1 | Biometric identification |
| 16×2 LCD with I2C Module | 1 | Display user messages |
| 12V Solenoid Lock | 1 | Door/box locking mechanism |
| 5V Relay Module | 1 | Controls solenoid lock |
| 12V Power Supply | 1 | Powers solenoid |
| Jumper Wires | – | Connections |
The fingerprint sensor scans the user’s finger. Arduino checks if the fingerprint matches a stored ID. If it matches, the relay is activated and unlocks the solenoid lock. The LCD shows:
Fingerprint Sensor → Arduino
VCC → 5V GND → GND TX → D2 RX → D3
I2C LCD → Arduino
VCC → 5V GND → GND SDA → A4 SCL → A5
Relay Module → Arduino
IN → D8 VCC → 5V GND → GND
Solenoid Lock Power Wiring
12V+ → COM on Relay NO → Solenoid + Solenoid - → 12V -
IMPORTANT: Use a diode (1N4007) across solenoid terminals to prevent voltage spikes.
Arduino Code (Copy & Paste)
This code controls the fingerprint module, LCD display, and solenoid lock.
#include <Adafruit_Fingerprint.h>
#include <Wire.h>
#include <LiquidCrystal_I2C.h>
#include <SoftwareSerial.h>
SoftwareSerial fingerSerial(2, 3); // RX, TX
Adafruit_Fingerprint finger = Adafruit_Fingerprint(&fingerSerial);
LiquidCrystal_I2C lcd(0x27, 16, 2);
int relayPin = 8;
void setup() {
lcd.init();
lcd.backlight();
pinMode(relayPin, OUTPUT);
digitalWrite(relayPin, LOW); // lock OFF at start
lcd.setCursor(0, 0);
lcd.print("Fingerprint");
lcd.setCursor(0, 1);
lcd.print("Access System");
delay(2000);
lcd.clear();
finger.begin(57600);
if (finger.verifyPassword()) {
lcd.print("Sensor Ready");
} else {
lcd.print("Sensor Error");
while (1);
}
delay(2000);
lcd.clear();
}
void loop() {
lcd.setCursor(0, 0);
lcd.print("Place Finger...");
lcd.setCursor(0, 1);
lcd.print(" ");
int result = getFingerprintID();
if (result >= 0) {
lcd.clear();
lcd.print("Access Granted");
unlockDoor();
} else if (result == -1) {
lcd.clear();
lcd.print("Access Denied");
delay(1500);
}
lcd.clear();
}
int getFingerprintID() {
finger.getImage();
if (finger.image2Tz() != FINGERPRINT_OK) return -1;
if (finger.fingerSearch() != FINGERPRINT_OK) return -1;
return finger.fingerID; // valid ID returned
}
void unlockDoor() {
digitalWrite(relayPin, HIGH); // open lock
delay(3000); // unlock duration
digitalWrite(relayPin, LOW); // lock again
}
You must add fingerprints before using the system.
Fingerprint is now stored.
LCD Display Messages
| Event | Message |
|---|---|
| Startup | Fingerprint Access System |
| Ready | Sensor Ready |
| Waiting | Place Finger… |
| Match | Access Granted |
| No Match | Access Denied |
Troubleshooting
Build your own Arduino-based Air Quality Monitor using sensors like the MQ-135, MQ-7, and DHT11/DHT22. This guide explains how the sensors work, how to wire them, and includes a fully commented Arduino code example.
Components Needed
| Component | Qty | Description |
|---|---|---|
| Arduino Uno / Nano / Mega | 1 | Main microcontroller |
| MQ-135 Gas Sensor | 1 | Detects VOCs, NH₃, CO₂, smoke, pollution |
| DHT11 or DHT22 | 1 | Temperature & Humidity |
| MQ-7 (optional) | 1 | Carbon Monoxide sensor |
| 0.96″ OLED (optional) | 1 | Displays readings |
| Breadboard & Jumper Wires | – | Wiring |
| USB Cable | 1 | Power + programming |
How the Sensors Work
MQ-135 (Air Quality Sensor)
Detects harmful gases such as CO₂, NH₃, NOx, benzene, and VOCs. The analog output value increases when the air becomes more polluted. Requires a short preheat time for accuracy.
MQ-7 (Carbon Monoxide)
Detects CO gas. Optional component for advanced monitoring.
DHT11 / DHT22
Reads temperature and humidity. These values help interpret gas sensor readings more accurately.
MQ-135 Wiring
MQ135 → Arduino VCC → 5V GND → GND A0 → A0
DHT11 / DHT22
DHT Sensor → Arduino VCC → 5V GND → GND DATA → D2
OLED (I2C)
OLED → Arduino VCC → 5V GND → GND SDA → A4 SCL → A5
Arduino Code (Copy & Paste)
#include <DHT.h>
#define DHTPIN 2
#define DHTTYPE DHT22 // change to DHT11 if needed
DHT dht(DHTPIN, DHTTYPE);
int mq135Pin = A0;
void setup() {
Serial.begin(9600);
dht.begin();
}
void loop() {
// --- Read MQ135 Sensor ---
int mqValue = analogRead(mq135Pin);
float airQuality = map(mqValue, 0, 1023, 0, 500);
// 0 = clean air, 500 = very polluted
// --- Read Temperature & Humidity ---
float humidity = dht.readHumidity();
float temperature = dht.readTemperature();
// --- Output Data ---
Serial.println("----------- AIR QUALITY MONITOR -----------");
Serial.print("MQ135 Raw Value: ");
Serial.println(mqValue);
Serial.print("Air Quality Index (approx): ");
Serial.print(airQuality);
Serial.println(" / 500");
Serial.print("Temperature: ");
Serial.print(temperature);
Serial.println(" *C");
Serial.print("Humidity: ");
Serial.print(humidity);
Serial.println(" %");
Serial.println("-------------------------------------------\\n");
delay(1000);
}
Understanding the Readings
| MQ135 Reading | Air Quality | Description |
|---|---|---|
| 0–80 | Excellent | Very clean air |
| 80–150 | Good | Normal indoor air |
| 150–250 | Moderate | Needs ventilation |
| 250–350 | Poor | Polluted environment |
| 350–500+ | Hazardous | High VOCs or smoke detected |
Troubleshooting
Pure-FTPd este un software gratuit, open-source, pentru servere FTP, disponibil pentru Ubuntu și alte distribuții Linux. Conceput cu accent pe securitate, performanță și ușurință în utilizare, Pure-FTPd oferă funcții robuste, cum ar fi suport pentru utilizatori virtuali, conexiuni criptate folosind TLS/SSL și diverse mecanisme de autentificare. De asemenea, oferă funcții precum limitarea lățimii de bandă,restricționarea permisiunilor utilizatorilor și activarea accesului FTP anonim. Pure-FTPd este adesea ales pentru simplitatea sa în configurare în comparație cu alte servere FTP, ceea ce îl face o alegere populară atât pentru implementări mici, cât și pentru cele la scară largă pe sistemele Ubuntu.
Protocolul de transfer de fișiere (FTP) este un protocol de rețea standard utilizat pentru transferul de fișiere între un client și un server printr-o rețea, cum ar fi internetul. Dezvoltat la începutul anilor 1970, FTP permite utilizatorilor să încarce, să descarce și să gestioneze fișiere pe un server la distanță. Acesta funcționează folosind două canale: un canal de comandă pentru controlul conexiunii și un canal de date pentru transferul de fișiere.
Cerințe preliminare pentru instalarea Pure-FTPd
Înainte de a continua instalarea, asigurați-vă că aveți:
sudoprivilegiiInstalarea pas cu pas a Pure-FTPd
Actualizarea pachetelor de sistem
Mai întâi, actualizați lista de pachete a sistemului:
sudo apt updateInstalarea Pure-FTPd
Apoi, instalați Pure-FTPd folosind următoarea comandă:
sudo apt install pure-ftpdConfigurarea Pure-FTPd pentru securitate îmbunătățită
Configurarea unui mediu securizat
Creați un grup dedicat utilizatorilor FTP:
sudo groupadd ftpgroupCreați un utilizator pentru Pure-FTPd:
sudo useradd -g ftpgroup -d /dev/null -s /etc ftpuserGestionarea accesului utilizatorilor
Pentru a adăuga un utilizator la serverul FTP:
sudo pure-pw useradd [username] -u ftpuser -g ftpgroup -d /home/ftpusers/[username]
sudo pure-pw mkdbÎnlocuiți [username]cu numele de utilizator dorit.
Configurarea TLS pentru transfer securizat de date
Generați un certificat autosemnat:
sudo openssl req -x509 -nodes -days 730 -newkey rsa:2048 -keyout /etc/ssl/private/pure-ftpd.pem -out /etc/ssl/private/pure-ftpd.pemModificați configurația Pure-FTPd pentru a activa TLS:
echo 1 | sudo tee /etc/pure-ftpd/conf/TLS
sudo service pure-ftpd restartOpțiuni avansate de configurare
Iată o listă de setări comune care pot fi configurate pentru Pure-FTPd în directorul /etc/pure-ftpd/conf/ pe Ubuntu. Numele fișierului de configurare este scris cu caractere aldine.
Această listă acoperă cele mai utilizate opțiuni de configurare, dar nu este exhaustivă. Consultați întotdeauna documentația oficială Pure-FTPd sau utilizați
pure-ftpd-wrapper --help
comandă pentru cele mai precise și complete informații.
Exemple
Iată o listă de setări Pure-FTPd în /etc/pure-ftpd/conf/ cu exemple pentru a ilustra tipurile de valori pe care le acceptă:
AltLog clf:/var/log/pureftpd.log
clf:/var/log/pureftpd.logAnonymousOnly.
AntiWarez.
AutoRename.
Bind 21
192.168.0.1,21BrokenClientsCompatibility.
ChrootEveryone.
CreateHomeDir.
CustomerProof.
Daemonize.
DisplayDotFiles.
DontResolve.
ExtAuth /path/to/authenticator
/usr/local/bin/myauthForcePassiveIP 192.168.0.1
192.168.0.1FSCharset utf-8
utf-8IPv4Onlysau IPv6Only.
KeepAllFiles.
LDAPConfigFile /etc/pure-ftpd/ldap.conf
/etc/pure-ftpd/ldap.confLimitRecursion 10000 8
10000 8(10000 de fișiere, 8 niveluri de adâncime)MaxClientsNumber 50
50MaxClientsPerIP 8
8MaxDiskUsage 95
95(95%)MaxIdleTime 15
15(15 minute)MaxLoad 4.0
4.0MinUID 1000
1000MySQLConfigFile /etc/pure-ftpd/mysql.conf
/etc/pure-ftpd/mysql.confNoAnonymous.
NoChmod.
NoRename.
PassivePortRange 30000 35000
30000 35000PerUserLimits 8
8(8 conexiuni simultane per utilizator)PureDB /etc/pure-ftpd/pureftpd.pdb
/etc/pure-ftpd/pureftpd.pdbQuota 1000M
1000M(1000 megaocteți)SyslogFacility ftp
ftpTLSCipherSuite HIGH:MEDIUM:+TLSv1:!SSLv2:+SSLv3
HIGH:MEDIUM:+TLSv1:!SSLv2:+SSLv3TrustedGID 1000
1000UMask 133:022
133:022(Fișiere: 133, Directoare: 022)UnixAuthentication.
UploadScript /path/to/script
/usr/local/bin/uploadscriptAceste exemple ar trebui să clarifice modul de configurare a diverselor opțiuni în Pure-FTPd.
Monitorizare și întreținere
Verificați periodic jurnalele /var/log/pure-ftpd/pentru a depista orice activități neobișnuite sau erori.
Comanda dig din Linux, prescurtare de la „Domain Information Groper”, este un instrument de administrare a rețelei utilizat pentru interogarea serverelor DNS (Domain Name System) . Permite utilizatorilor să recupereze informații despre nume de domeniu, cum ar fi adrese IP, servere de mail (înregistrări MX) și alte înregistrări de resurse DNS. Utilizată în principal pentru depanarea problemelor DNS, dig oferă rezultate detaliate, inclusiv timpul de răspuns al interogărilor și serverul DNS care a furnizat informațiile.
Flexibilitatea și precizia sa îl fac un instrument preferat de administratorii de rețea pentru diagnosticarea problemelor DNS, testarea configurațiilor de domeniu și efectuarea de căutări DNS, comparativ cu comenzi mai simple, cum ar fi nslookup.
Folosește comanda dig pentru a rezolva un nume de domeniu
Rezolvarea problemei domeniului example.com:
dig example.com
Dacă domeniul poate fi rezolvat, rezultatul va fi similar cu acesta:
root@server1:~# dig howtoforge.com ; <<>> DiG 9.11.3-1ubuntu1.1-Ubuntu <<>> howtoforge.com ;; opțiuni globale: +cmd ;; Răspuns primit: ;; ->>ANTET<<- cod de operare: INTEROGARE, stare: NOERROR, id: 50297 ;; flags: qr rd ra; INTEROGARE: 1, RĂSPUNS: 2, AUTORITATE: 0, SUPLIMENTAR: 1 ;; PSEUDOSECȚIE OPT: ; EDNS: versiune: 0, flags:; udp: 512 ;; SECȚIUNE DE ÎNTREBĂRI: ;howtoforge.com. ÎNTR-O ;; SECȚIUNE DE RĂSPUNSURI: howtoforge.com. 299 ÎNTR-O 104.24.0.68 howtoforge.com. 299 ÎNTR-O 104.24.1.68 ;; Timp de interogare: 233 msec ;; SERVER: 8.8.8.8#53(8.8.8.8) ;; CÂND: Miercuri, 8 august 2024, ora 12:35:15 CEST ;; DIMENSIUNE MSG primit: 75
Cum se interoghează serverul DNS local cu dig
Pentru a verifica dacă serverul web local este responsabil pentru acest domeniu, utilizați următoarea comandă:
dig @localhost example.com
Obțineți numele serverului de mail cu dig
Dacă vrei să știi care server de mail este responsabil pentru gestionarea mailurilor de pe example.com, poți folosi comanda:
dig MX example.com
Rezultatul va fi similar cu acesta:
root@server1:~# dig MX howtoforge.com ; <<>> DiG 9.11.3-1ubuntu1.1-Ubuntu <<>> MX howtoforge.com ;; opțiuni globale: +cmd ;; Răspuns primit: ;; ->>ANTET<<- cod de operare: INTEROGARE, stare: NOERROR, id: 14115 ;; flags: qr rd ra; INTEROGARE: 1, RĂSPUNS: 1, AUTORITATE: 0, SUPLIMENTAR: 1 ;; PSEUDOSECȚIE OPT: ; EDNS: versiune: 0, flags:; udp: 512 ;; SECȚIUNE ÎNTREBĂRI: ;howtoforge.com. ÎN MX ;; SECȚIUNE RĂSPUNS: howtoforge.com. 299 ÎN MX 10 mail.howtoforge.com. ;; Timp de interogare: 205 msec ;; SERVER: 8.8.4.4#53(8.8.4.4) ;; CÂND: Miercuri, 8 august 2024, ora 10:36:30 CEST ;; DIMENSIUNEA MESAJULUI PRIVAT: 64
Obțineți mai multe opțiuni ale comenzii dig
Pentru a obține toate opțiunile disponibile pentru comanda dig, puteți rula:
dig --help
O descriere mai detaliată veți găsi în pagina de manual a comenzii dig:
man dig
Iată un fragment din pagina de manual a instrumentului care explică din plin cum se utilizează dig:
O invocare tipică a comenzii dig arată astfel: dig @server name type unde: server este numele sau adresa IP a serverului de nume care urmează să fie interogat. Aceasta poate fi o adresă IPv4 în notație zecimală punctată sau o adresă IPv6 în notație delimitată prin două puncte. Când argumentul server furnizat este un nume de gazdă, dig rezolvă acel nume înainte de a interoga serverul de nume respectiv. Dacă nu este furnizat niciun argument server, dig consultă /etc/resolv.conf; dacă se găsește o adresă acolo, interoghează serverul de nume la acea adresă. Dacă oricare dintre opțiunile -4 sau -6 este utilizată, atunci se vor încerca doar adresele pentru transportul corespunzător. Dacă nu se găsesc adrese utilizabile, dig va trimite interogarea către gazda locală. Se afișează răspunsul de la serverul de nume care răspunde. name este numele înregistrării resursei care urmează să fie căutată. type indică ce tip de interogare este necesar - ANY, A, MX, SIG etc. type poate fi orice tip de interogare valid. Dacă nu este furnizat niciun argument type, dig va efectua o căutare pentru o înregistrare A.
Dacă doriți, puteți forța comanda dig să elimine anumite secțiuni din afișajul rezultatului. De exemplu, pentru a comuta afișarea liniilor de comentarii în rezultat sau în secțiunea de întrebări a unei interogări atunci când este returnat un răspuns, utilizați opțiunile +nocomments și +noquestion.
Următoarea captură de ecran prezintă aceste opțiuni în acțiune:
Obțineți serverele de nume ale unui domeniu
Continuând, puteți interoga înregistrări NS precum înregistrări MX prin comanda dig. Iată cum puteți face acest lucru:
dig NS example.com
Următorul este rezultatul pe care l-a produs această comandă în cazul nostru:
Obțineți adresa IP a unui nume de domeniu cu comanda dig
Dacă doriți ca dig să afișeze doar adresa IP a serverului, utilizați opțiunea +short.
De exemplu:
dig example.com +short
Dacă doriți să interogați mai multe site-uri web/servere simultan, puteți crea o listă de nume într-un fișier și puteți transmite numele fișierului respectiv ca intrare pentru opțiunea -f a comenzii dig.
-f fișier Mod batch: dig citește o listă de cereri de căutare pentru a fi procesate din fișierul dat. Fiecare linie din fișier ar trebui să fie organizată în același mod în care ar fi prezentată ca interogări către dig folosind interfața din linia de comandă.
Iată un exemplu:
Comanda chmod din Linux este utilizată pentru a modifica permisiunile fișierelor și directoarelor într-un sistem de operare bazat pe Linux. Aceasta permite utilizatorilor să definească cine poate citi, scrie sau executa un fișier prin modificarea setărilor de permisiuni. Permisiunile sunt de obicei atribuite la trei categorii: proprietarul fișierului, grupul căruia îi aparține fișierul și alții (toți ceilalți).
Comanda chmod poate fi utilizată cu notație simbolică (de exemplu, chmod u+x nume_fișier pentru a adăuga permisiunea de execuție pentru utilizator) sau cu notație numerică (de exemplu, chmod 755 nume_fișier pentru a seta permisiuni specifice de citire, scriere și execuție pentru fiecare categorie). Această comandă este esențială pentru gestionarea controlului accesului pe un sistem, asigurându-se că fișierele și directoarele au setările de securitate corespunzătoare.
Vă rugăm să rețineți că toate exemplele și instrucțiunile menționate în acest tutorial au fost testate pe Ubuntu 24.04, iar versiunea chmod pe care am folosit-o este 8.25.
Noțiuni de bază despre Chmod
Luați în considerare următorul exemplu de comandă ls :
Prima coloană din rezultat este de interes pentru noi. Lăsați deoparte semnul „-” inițial (care indică tipul de fișier). Câmpurile rămase din coloană pot fi defalcate în continuare astfel: rw- , rw- și r–. Acestea sunt permisiunile pe care le au proprietarul fișierului, grupul căruia îi aparține fișierul și alte persoane asupra acestui fișier.
Aceasta înseamnă că proprietarul are atât permisiuni de citire (r), cât și permisiuni de scriere (w), la fel ca și grupul. Alții, însă, au doar permisiuni de citire pentru fișier. Rețineți că presupunem că utilizatorul curent deține fișierul.
Acum, să presupunem că cerința este de a acorda tuturor dreptul de a executa acest fișier. Iată cum se poate face acest lucru:
chmod +x script.sh
Iată permisiunile acum:
„X”-ul suplimentar din permisiunile pentru proprietar, grup și alte persoane semnifică faptul că toată lumea are acum acces de execuție pentru acest fișier.
Totuși, cel mai probabil este să nu doriți ca toată lumea să aibă acces de execuție pentru un fișier. Ce se întâmplă dacă cerința este de a acorda acces de execuție la script.sh doar proprietarului/utilizatorului curent. Ei bine, pentru aceasta, primul pas acum ar fi să retrageți accesul de execuție de la toată lumea, lucru pe care îl puteți face folosind următoarea comandă:
chmod -x script.sh
Și apoi acordă-l explicit proprietarului:
chmod u+x script.sh
După cum ați fi ghicit, „u+x” spune să acorde (+) proprietarului/utilizatorului curent (u) acces de execuție (x) la fișier. În mod similar, pentru grup, puteți folosi „g”, iar pentru alții puteți folosi „o”.
Rețineți că ori de câte ori doriți să acordați/revocați un set comun de permisiuni către/de la toți, puteți folosi „a” în loc de „ugo”. Ceea ce vreau să spun este:
chmod ugo-x script.sh
poate fi înlocuit cu acesta:
chmod ax script.sh
De asemenea, rețineți că, dacă niciuna dintre acestea („u”, „g”, „o” și „a”) nu este specificată explicit, atunci se presupune că și valoarea implicită este „a”. Continuând, dacă doriți, puteți, de asemenea, să copiați pur și simplu permisiunile acordate, de exemplu, proprietarului/utilizatorului curent și să le păstrați pentru grup sau pentru alții. Pentru aceasta, utilizați semnul „=”.
De exemplu, pentru a copia permisiunile de proprietar/utilizator într-un grup, utilizați următoarea comandă:
chmod g=u script.sh
Un alt scenariu ar putea fi copierea permisiunilor pentru un anumit fișier și păstrarea acestora pentru fișierul dvs. Pentru aceasta, utilizați opțiunea de linie de comandă –reference . Iată șablonul general pentru utilizarea acestei opțiuni de linie de comandă:
chmod --reference=[fișier-sursă] [fișier destinație]
În comanda de mai sus, fișier-sursă este fișierul ai cărui biți de permisiune doriți să îi copiați, iar fișier-destinație este fișierul ai cărui biți de permisiune doriți să îi modificați.
Mergând mai departe, există și o notație numerică (cunoscută și sub numele de reprezentare octală) folosind care poți spune lui chmod să modifice permisiunile. Există trei numere cu care te joci în acest mod: 4, 2 și 1. În timp ce 4 este pentru citire, celelalte două sunt pentru scriere și respectiv executare.
De exemplu, luați în considerare următorul exemplu:
Acum, să presupunem că sarcina este de a adăuga permisiunea de execuție pentru proprietar/utilizator, de a elimina permisiunea de scriere, dar de a adăuga permisiunea de execuție grupului și de a elimina toate permisiunile de la ceilalți. Acest lucru se poate face după cum urmează:
chmod 750 script.sh
În comanda de mai sus, „7” este pentru utilizator, rezultatul a 4+2+1, deoarece cerința pentru utilizator este să dețină toate permisiunile. În mod similar, „5” este pentru grup, rezultatul a 4+0+1, deoarece cerința este de a acorda grupului doar permisiuni de citire și execuție. În cele din urmă, „0” este pentru ceilalți, rezultatul a 0+0+0, deoarece cerința este de a revoca toate permisiunile celorlalți.
Pentru cei care lucrează cu linkuri simbolice, iată câteva lucruri de știut:
chmod nu modifică niciodată permisiunile legăturilor simbolice; apelul de sistem chmod nu poate modifica permisiunile acestora. Aceasta nu este o problemă, deoarece permisiunile legăturilor simbolice nu sunt niciodată utilizate. Cu toate acestea, pentru fiecare legătură simbolică listată în linia de comandă, chmod modifică permisiunile fișierului indicat. În schimb, chmod ignoră legăturile simbolice întâlnite în timpul traversărilor recursive de directoare.
Referință linie de comandă
Comanda chmod din Linux are mai multe opțiuni în linia de comandă care îi modifică comportamentul. Iată o listă cu cele mai frecvent utilizate opțiuni:
Aceste opțiuni permit utilizarea flexibilă a chmod în diverse scenarii, de la ajustări ale unui singur fișier până la modificări ale permisiunilor directorului la scară largă.
[mai mult...]